Tuesday, May 22, 2012

DRUMET IN CALEA LUPILOR I.



   Sub semnul Minervei  4 .

                             
 " DRUMET  IN  CALEA  LUPILOR "   

  
     NICOLAE IORGA



(n. 17 ianuarie 1871, Botoșani, d. 27 noiembrie 1940, Strejnic, județul Prahova)




Nicolae Iorga afirma: "Când orientul a pornit spre occident, când rasaritul si-a dat mâna cu apusul, când nordul a vrut sa se întâlneasca cu sudul, aici s-au întâlnit". Însa, cu toate eforturile depuse, doar trei imperii au reusit subordonarea totala a litoralului Marii Negre si transformarea acesteia într-un "lac interior": Imperiul Roman, Imperiul Bizantin si Imperiul Otoman.




P  R  E  A M  B  U  L
(Partea I-a)

 

Uniunea Sovietelor si Rusia in relatiile cu vecinii de la Apus.


"În drumul ei pe tarmul european spre Bosfor, afara de români, Rusia întâlneste numai slavi. Comunitatea de origine si de religie, dibacia Rusiei în mânuirea intrigii, în arta de a semana discordia, de a provoca competitiuni, de a se servi de dihoniile dintre partide, de a face uz când de dezmierdari si de daruri, când de amenintari, nestând la îndoiala pentru a atâta revolte militare si a alcatui societati secrete, nedându-se înapoi nici de la mijloace si mai drastice, îi permit a se servi de popoarele slave din peninsula balcanica ca de niste auxiliari adesea pretiosi. În caz de izbânda a Rusiei, nu încape îndoiala ca ele se vor trezi pe neasteptate si fara a fi fost întrebate, supuse ale tarului drept-credincios, iar pâna atunci vor fi fost oarbele lui unelte". M.E.



Mareata Uniune Sovietica pe veci inchegata „ (in 1922) - cum spunea imnul sau - insuma 15 republici unionale si vreo 26 de regiuni autoname insumand peste 100 de etnii , cu o populatie totala de 293 de milioane in 1991 si , o suprafata de 22.402.200 Kmp reprezentand o sesime din suprafata globului pamantesc


        Uniunea Sovietelor parea o gaselnita imperiala ruseasca - dincolo - de ideologie , inchegata pentru eternitate , o forta bruta capabila sa se impuna in orice imprejurare istorica si sa dainuie cum am spus , fara termen. Istoria insa , a infimat in mod aproape miraculos  aceasta iluzie ruso-sovietica  si in anul 1991 la 8 decembrie , aceasta se desfiinteaza prin implozie , se reduce , si devine la scurt timp Comunitatea Stalelor Independente.




Comunitatea Statelor Independente insuma initial 11 state din fosta URSS. In in timp numarul acestora s-a redus la o formula minimala relativ functionala , constituita in prezent  din Federatia Rusa , Bielorusia  si Kazahstanul,

Mentalitatea  expansionista si aerele de mare putere ale Rusiei persista artificial , dar persista ! Cum sa poti totusi convinge o populatie de 143 milioane avand cea mai intinsa tara din lume , si pe conducatorii lor , ca raman chiar si dupa extinctia Uniunii Sovietice , tara cea mai fericita din Eurasia privind resursele naturale si umane ce trebuiesc puse in valoare prin statornicie si nu prin expansiune !?


„Lupul isi schimba parul , dar , naravul ba” !

Vladimir Putin (Vova , idolul adolescentelor de 15 ani) presedinte la al doilea mandat , viseaza la refacerea granitelor URSS insa in conditiile noii ordini politico-economice.


....” Şi , deşi situaţia naţională a Rusiei pare a fi similară cu cele din ţările occidentale, o analiză mai atentă – din perspectiva Moscovei, precum o face postul de telviziune RT/ Rusia Azi – duce la concluzia că Federaţia Rusă este total diferită, deoarece istoria sa este a unui stat multinaţional de secole. Ce mai afirmă gospodin Putin? Faptul că “în ciuda unor similarităţi superficiale, situaţia noastră este fundamental diferită. Problemele noastre naţionale şi de imigraţie sunt direct legate de prăbuşirea Uniunii Sovietice şi, în esenţă, de Rusia Mare – a cărei fundamentare istorică a avut loc în secolul 18 -, de degradarea ulterioară şi inevitabilă a instituţiilor de stat, sociale şi economice, precum şi de decalajul enorm de dezvoltare pe teritoriul post-sovietic.“ Cu un orgoliu vizibil şi o ţintă precisă -peste Ocean – Vladimir Putin, alias Vova, mai susţine că, din punct de vedere istoric, Rusia “nu e un stat etnic, o oală de topire, precum în lumea americană, unde fiecare este, într-un sens, sau altul, un migrant. ”
Şi pentru ca să înţeleagă bine şi occidentalii, dar şi liderii ţărilor încă membre în Comunitatea Statelor Independente, Vova – adorat de atâtea conaţionale, mai mult sau mai puţin adolescente, dar sensibile la potenţa sa imaginabilă – scrie negru pe alb: “Rusia a apărut şi s-a dezvoltat timp de secole ca un stat multinaţional. Un stat în care un proces de adaptare reciprocă, de penetrare reciprocă, de amestec al naţiunilor la nivelele familial, amical şi cel al ocupării forţei de muncă a constituit o constantă a mersului înainte.”
Acum am înţeles! Basarabia a fost penetrată! Şi la 200 de ani de la ocuparea sa de către trupele ţariste a produs, la nivelele menţionate, prioritar fiind cel…amical, o comunitate deloc neglijabilă de votanţi care nu îşi doresc decât revenirea la Maica Rusie.

Sa vede ca aspectele legate de misiunea testamentara incredintata Rusiei de catre   Petru I  se infaptuieste la vedere , cu rabdare , din secol in secol. Sa revenim putin la activitatea de ziarist (si analist istoric, putem spune) a lui Mihai Eminescu  de la 1878 !
     
MIHAI  EMINESCU  1850 -1889 

Înaintarea Rusiei
La începutul veacului XVIII hotarele de la răsărit ale împărăţiei Habsburgilor nu erau statornicite. Banatul Timişoarei, deşi despărţit prin Dunăre şi prin culmile Carpaţilor de celealalte părţi ale împărăţiei otomane, era stăpânit de Turci, încât pe toată întinderea Mureşului, Ungaria era lipsită de graniţe potrivite cu întinderea ei. Această stare de lucruri nu putea să fie decât trecătoare. Ori Turcii trebuia să înainteze peste Mureş, şi să nu se oprească până ce nu vor găsi mai adânc spre apus nişte graniţe mai tari, ori Curtea din Viena trebuia să câştige stăpânirea până la Dunăre, şi până la culmile Carpaţilor.
Pacea de la Carlovăţ nu putea dar să fie încheiată decât pentru deocamdată.
La încheierea tratatului de la Pasarovitz, Curtea din Viena trece peste graniţele fireşti şi ocupă poziţiuni agresive în Serbia şi Oltenia.
In sfârşit, tratatul de pace de la Belgrad statorniceşte graniţele fireşti între cele două împărăţii şi prin aceasta luptele încetează. Austria ocupă poziţiunile din liniile Carpaţilor, ocupă Bucovina, ocupă vechea Orşovă, ocupă în mai multe rânduri chiar întregile ţări româneşti; dar toate aceste ocupaţiuni sunt pentru cuvinte de apărare, o apărare mai mult sau mai puţin legitimă faţă cu Rusia; ele sunt măsuri luate în prevederea şi dreapta cumpănire a unei primejdii statornice şi neîmblîzite.
După documentele consultate şi după faptele istorice, vedem că altele sunt cuvintele ce împing pe Ruşi spre miazăzi şi răsărit.
Împărăţia rusească nu este un stat, nu este un popor, este o lume întreagă, care, negăsind în sine nimic de o măreţie intensivă, caută mângâierea propriei măriri în dimensiunile mari.
Lupta între Turci şi Ruşi este o consecvenţă firească a deosebirilor de credinţe; dar mai mult decât din această deosebire, luptele au urmat din prisosul de putere omenească, ce s-a produs totdeauna în Rusia. Ţarul e puternic şi nu ştie ce să facă cu puterile de care dispune. Chiar înlăuntrul împărăţiei sale, nici prin muncă pacinică, nici prin lucrare sufletească aceste puteri nu se pot consuma; pentru aceea ele dau mereu năvală în afară, – altfel ar trebui să se mistuiască în lupte interne.
Este o lume săracă şi pentru aceea cuprinsă de un neastâmpăr statornic.
Încă Ţaru Petru îşi întemeiază chiar capitala pe pământ cucerit, şi pune astfel marca deosebitoare pe noua împărăţie.
De atunci până în ziua de astăzi Ruşii înaintează mereu atât spre răsărit cât şi spre miazăzi. Popoare puternice odinioară au căzut şi s-au sfărâmat sub pasul lor. Leşii au pierit ca „neam hotărâtor” de pe faţa pământului; cetele de cazaci, cari încă la 1711 luptau alături cu Turcii; au căzut sub stăpânirea Ţarului; până la Nistru Ruşii nu găsesc nicio stavilă destul de puternică.
Aici însă, la Nistru, ei se opresc. Dar nu se opresc decât spre a se pregăti pentru înaintare.
Documentele istorice, relatând fapte netăgăduite, ne dovedesc că Ruşii sunt o putere mistuitoare, mistuitoare nu numai prin puterea braţului, ci şi prin urmările demoralizatoare ale înrâuririi lor.
Polonia nu a fost nimicită prin puterea braţului; Crimeea, înainte de a fi fost cucerită, a fost eliberată.
Ca orice putere mare, Ruşii acolo unde văd că vor întâmpina rezistenţă mare, se opresc şi lucrează cu o răbdare seculară, spre a surpa încet, încet temeliile puterilor ce li se pun împotrivă. Puterea lor în ţările ocupate e blândă, dar plină de o dulceaţă demoralizatoare; şi tot astfel în ţările cucerite la început sunt plini de îngrijire pentru binele cuceriţilor, încetul cu încetul însă ei se înăspresc până ajung de cer, nu averea ci sufletul cuceriţilor.
Urmările ocupaţiunilor ruseşti în ţările româneşti le sunt tuturora cunoscute; viciurile sociale, ce Românii au contractat de la binevoitorii lor, nici până astăzi nu sunt cu desăvârşire stârpite.
Ei nu sunt poporul plin de îndărătnică mândrie, ce provoacă pe alte popoare la luptă dreaptă şi întăritoare; sunt poporul, ce-şi dă mereu silinţa să desarmeze pe celealalte popoare, pentru ca apoi să şi le supună.
Pentru aceea ocuparea pe cât se poate de îndelungată a ţărilor străine este unul dintre semnele deosebitoare ale politicei ruseşti; e peste putinţă ca o ţară să fie timp mai îndelungat ocupată de oştiri străine şi mai ales de oştiri ce au în purtarea lor dulceaţa omorâtoare, fără ca în populaţia ţării să nu scadă energia vitală, fără ca ocupaţia să nu devie o deprindere şi încetul cu încetul o trebuinţă din ce în ce tot mai viu simţită.
În mai multe rânduri, Austria a ocupat ţările româneşti, pentru ca Ruşii să nu le poată ocupa. În mai multe rânduri le-au ocupat Ruşii; dar peste puţin Austria le-a făcut somaţiunea obicinuită şi ei s-au retras.
Astfel, ocuparea în toate formele cerute de dreptul internaţional a teritoriului cuprins între Nistru, Prut şi Dunăre, are pentru Rusia mai mult decât importanţa unei simple cuceriri: prin aceasta Ruşii câştigă poziţiuni, care dominează ţările româneşti şi Dunărea, câştigă Hotinul, de unde dominează intrările dinspre miazănoapte ale Carpaţilor, câştigă în sfârşit, o înrâurire mai directă asupra poporului român.
În tratatul de la Paris, Rusia nu a fost lipsită de nici unul din aceste câştiguri. Punerea poporului român sub ocrotirea puterilor mari şi restituirea unei părţi mici din teritoriul rupt din trupul Moldovei, sunt două câştiguri mari pentru noi, dar pentru Rusia nu sunt decât nişte lucruri supărătoare.
Timpul, 6 mai 1878
*  *


Notiunea de Balcani are variabile de intindere geografica precum si unele definiri dupa criterii politice sau religioase. Romania este inclusa in Balcani cand cu , cand fara Dobrogea , dupa interesele slave  sau nu , ale editorilor de harta. Mai rar , Romania nu figureaza ca facand parte din Balcani , fapt mai plauzibil , valabil si pentru Ungaria fosta Cehoslovacie si Austria (!?)



 Putem vedea alaturat  harta fizica a Balcanilor cu granita de Nord pe Dunare la Est dar , cu limita Vestica stabilita partial pe Drava si Sava  si pe granita cu Slovenia predominent Catolica si nu pe un cert “obstacol” fizic natural.


Hartile din acesta expunere au o importanta decisiva in intelegerea expansiunii rusesti spre
Sud-Estul Europei  , pentru dominarea stramtorilor (Bosfor si Dardanele) de pe tarmul de Nord al marii Marmara , trecand peste Basarabia si Dobrogea (Romanesti) peste Bulgaria de Est si Tracia Greaca ! Turcia stapaneste ambele maluri ale Marii Marmara si va fi o nuca foarte greu de spart , pentru stapanirea stramtorilor. Grecia insa , ramane un obiectiv , de etapa ! 
Acest act al expansiunii rusesti nu s-a jucat inca , lasnd timp de gandire si reactie a tinerelor  generatii prezente si viitoare din toate cele trei state vizate !
*
In trecutul istoric relativ apropiat avem un exemplu - din pacate la  un anumit moment esuat (1935-38) - al spiritului de cooperare impotriva Revizionismului Ungar , prin semnarea in  1920 - 21 a " MICII ANTANTE " (sau Mica Intelegere) intre Romania , Cehoslovacia si Yugoslavia.







      



No comments: