Eruptie vulcanica in Icelanda
SALVARE IN CAZ DE CUTREMUR
Va rugam cititi si transmiteti mai departe - v-ar putea salva viata
voua si celor dragi!!!
Extras din articolul lui Doug Copp despre "Triunghiul
vietii", editat de Larry Linn.
Numele meu este Doug Copp. Sunt seful Salvarii si Managerul pentru dezastre al
Echipei Americane Internationale de Salvare (ARTI), cea mai experimentata
echipa de salvare. Informatiile din acest articol vor salva vieti in caz de
cutremur.
M-am tarat in interiorul a 875
de cladiri prabusite, am lucrat cu echipe de salvare din 60 de tari, am fondat
echipe de salvare in mai multe tari si sunt membru a mai multe echipe de
salvare din diferite tari. Am
fost Expertul Natiunilor Unite in Micsorarea Dezastrelor (UNX051-UNIENET) timp
de doi ani. Am lucrat la fiecare dezastru major din lume din 1985,
exceptand dezastrele simultane.
In
1996 am facut un film care a demonstrat metodologia mea de supravietuire ca
fiind corecta. Guvernul Federal Turc, orasul Istambul,
"Universitatea din Istambul", Case Productions si ARTI, au cooperat
pentru a filma acest test stiintific.
Am prabusit o scoala si o casa
cu 20 de manechini inauntru. Zece manechini s-au "aplecat si
acoperit" si 10 manechini i-am folosit in metoda de supravietuire
"triunghiul vietii". Dupa ce cutremurul simulat a avut loc, am intrat printre daramaturi si am
intrat in cladire pentru a filma si a documenta rezultatele. Filmul, in care am
practicat tehnicile mele de supravietuire sub conditii direct observabile
si stiintifice, relevante pentru prabusirea de cladiri, au aratat ca ar fi fost
0% supravietuitori pentru metodele cu "aplecat si ascuns". Ar
fi fost mai probabil 100% supravietuire pentru oamenii care ar fi folosit
metoda mea, "triunghiul vietii". Acest film a fost vazut de
milioane de telespectatori la televiziunea din Turcia si restul Europei
si a fost vazut in USA, Canada si America Latina, pe programul TV RealTV.
Prima cladire in care am intrat, a fost o scoala in Mexico City, in
timpul cutremurului din 1985. Toti copii erau sub bancile lor. Fiecare copil a
fost zdrobit pana la grosimea oaselor lor. Ar fi putut supravietui daca s-ar fi intins jos,
langa bancile lor, pe culoarele dintre banci. M-am intrebat de ce copiii
nu erau pe culoarele dintre banci.
Nu am stiut atunci ca acelor
copiii l-i s-a spus sa se ascunda sub ceva stabilit dinainte, cand cladirile
s-au prabusit, greutatea tavanelor care au cazut pe obiectele de mobilier,
le-au zdrobit pe acestea din urma, lasand un spatiu sau vid langa ele. Acest spatiu este ceea ce eu
numesc "triunghiul vietii". Cu cat obiectul e mai mare, cu atat e
mai puternic si se va compacta mai putin. Cu cat obiectul se va compacta
mai putin, cu atat va fi mai mare vidul (golul) si cu atat mai mare
probabilitatea ca persoana care foloseste acest gol pentru siguranta nu
va fi ranita.
Data viitoare cand priviti cladiri prabusite, numarati
"triunghiurile" pe care le vedeti formate. Sunt peste tot. Este cea
mai comuna forma pe care o vei vedea intr-o cladire prabusita. Sunt peste tot.
Am antrenat Departamentul de Pompieri din Trujillo (populatia de 750.000) cum
sa supravietuiasca, sa aiba grija de familiile lor si sa-i salveze pe
altii in caz de cutremur.
Seful salvarii din Departamentul de Popieri din Trujillo este profesor
la Universitatea Trujillo. M-a insotit peste tot. Si-a dat declaratia
personala: "Numele meu este Roberto Rosales. Sunt seful salvarii din
Trujillo. Cand aveam 11 ani, am fost prins inauntrul unei cladiri prabusite.
Aceasta situatie a aparut in timpul cutremurului din 1972, care a omorat 70.000
de oameni. Am supravietuit in "triunghiul vietii", care a existat
langa motocicleta fratelui meu. Prietenii mei, care au nimerit sub pat si sub
mese, au fost zdrobiti si omorati. (da mai multe detalii, nume, adrese, etc.).
Sunt exemplul viu al "tiunghiului vietii". Prietenii mei sunt
exemplul "aplecat si acoperit".
DOUGG COPP
sfatuieste:
1) Oricine care pur si simplu "se apleaca si se
acopera" cand cladirile se prabusesc, este zdrobit si ucis. De fiecare
data, fara exceptie. Oamenii care se pun sub obiecte, ca birouri sau masini,
sunt intotdeauna zdrobiti.
2) Cainii, pisicile si copii mici sunt uneori in mod
natural ghemuiti in pozitia fetala. Si tu ar trebui sa faci la fel in caz de
cutremur. Este un instinct de supravietuire natural. Poti supravietui intr-un
mic gol. Du-te langa un obiect, langa o canapea, langa un obiect mare si
voluminos, care se va comprima intr-o oarecare masura, dar care va lasa un gol
langa el.
3) Cladirile din lemn sunt cele mai sigure cladiri
in timpul unui cutremur. Motivul este simplu: lemnul este flexibil si se misca
cu forta cutremurului. Daca acea cladire din lemn se prabuseste, sunt
create mari goluri de supravietuire. De asemenea, cladirile din lemn au mai
putina greutate concentrata care se poate prabusi.
Cladirile din caramizi se vor sparge in caramizi individuale. Caramizile
vor cauza multe rani, dar mai putine trupuri zdrobite decat lespezile din
beton.
4) Daca esti in pat, pe timp de noapte si apare un
cutremur, pur si simplu rostogoleste-te jos din pat. Un vid de siguranta va
exista in jurul patului. Hotelurile pot obtine o rata mai mare de supravietuire
in cutremure, daca pun un semn pe spatele usii fiecarei camere,
spunandu-le ocupantilor sa se intinda pe podea, langa baza patului, in timpul
unui cutremur.
Vulcanul Santa Maria din Guatemala
5) Daca apare un cutremur in timp ce te uiti la televizor
si nu poti scapa usor iesind pe geam sau pe usa, atunci intinde-te jos si
ghemuieste-te in pozitie fetala, langa canapea sau un obiect mare.
6) Toti care se aseaza sub usa de la o intrare cand
cladirea se darama sunt omorati. Daca stai sub o usa de la o intrare si tocul
usii cade inainte sau inapoi, vei fi zdrobit de tavanul de deasupra. Daca tocul
cade in parti, vei fi taiat in doua de intrarea usii. In oricare din
cazuri vei fi omorat.
7) Niciodata sa nu mergi la scari. Scarile au un
moment de frecventa diferit (se leagana separat de partea principala a
cladirii). Scarile si restul cladirii se lovesc reciproc in continuu, pana cand
are loc prabusirea scarilor. Oamenii care se duc pe scari inainte sa se
prabuseasca, sunt ciopartiti de treptele scarii. Sunt mutilati oribil. Chiar
daca imobilul nu se prabuseste, nu mergeti pe scari. Scarile sunt cea mai de
asteptat parte a cladirii de a fi avariate. Chiar daca scarile nu sunt
prabusite de cutremur, s-ar putea prabusi mai tarziu, cand ar putea fi
aglomerate cu oameni. Ar trebui intotdeauna sa fie verificate chiar daca
restul cladirii nu este avariat.
8) Mergeti langa zidul exterior al cladirilor
sau in afara lor daca este posibil - este mult mai bine sa fi langa exteriorul
unei cladiri decat in interior. Cu cat esti mai in interior fata de perimetrul
exterior al cladirii, cu atat este mai mare probabilitatea ca drumul tau
de scapare sa fie blocat.
9) Oamenii din interiorul vehiculelor sunt zdrobiti cand
soseaua de deasupra cade intr-un cutremur si le zdrobeste vehiculele; ceea ce
s-a intamplat cu lespezile dintre puntile de trecere ale Autostrazii
Nimitz. Victimele cutremurului din San Francisco au stat in interiorul
vehiculelor. Au fost toti omorati. Ar fi putut cu usurinta sa
supravietuiasca iesind afara si intinzandu-se langa vehiculele lor, spune
autorul.
Toate masinile zdrobite au
avut goluri de aproximativ 1,5 m langa ele, cu exceptia masinilor care au
avut coloane cazute direct peste ele.
10) Am descoperit, in timp ce ma taram inauntrul
unei institutii ziaristice si al altor institutii cu multa hartie, ca hartia nu
se taseaza. Se gasesc goluri mari in jurul teancurilor de hartie.
* * *
**
Crearea lui Adam
Michelangelo Buonarotti. Capela Sixtina
TEORIA MORFOGENETICA
O noua revoluţie în
cunoaştere
Teoria morfogenetică (TM), încă de
la descoperirea ei de către Rupert Sheldrake, a suscitat vii controverse.
Reacţiile în lumea ştiinţifică au fost atât de aprinse încât unii savanţi au
fost chiar de părere că :"Sheldrake pune magia înaintea ştiinţei şi
poate fi condamnat în exact acelaşi limbaj în care Papa l-a condamnat pe
Galileo, şi pentru acelaşi motiv.
Este erezie."
Alfred
Rupert Sheldrake
este un autor englez lector
și cercetător în
domeniul parapsihologiei , cunoscut
pentru susținerea lui privind conceptul "rezonantei morfice".
El a lucrat ca
fitofiziolog principal si in biologie celulara și , ca biochimist la Universitatea din Cambridge intre 1967-1973 ; deasemini la culturile
Institutulului Internațional
de Cercetare pentru tinuturile semi-aride tropicale până în 1978.
De la plecara sa din cercetarea biologica , iși
apărarea si promoveaza ideile cu privire la rezonanță morfică prin cărți , articole și
apariții publice .
*
"Dincolo de aceste "opinii" care nu mai păstrează nimic ştiinţific în
ele şi care ne amintesc mai degrabă de diverse închistări şi dogme religioase,
TM şi-a dovedit până acum în foarte multe cazuri valabilitatea şi, pentru cel
cu mintea deschisă, reprezintă un instrument foarte preţios prin intermediul
căruia pot fi explicate o serie întreagă de fenomene şi, mai mult decât atât,
pot fi chiar generate şi stabilizate altele".
*
Sheldrake fiind de profesie
biolog, a fost uimit de anumite fenomene din lumea fiinţelor vii, care nu
puteau fi explicate în niciun fel, pâna la el. Vom descrie aici două
experimente celebre, care au dus la fundamentarea acestei teorii.
....Inceputurile , cele 7 zile ale Creatiei Divine
În primul dintre ele, profesorul William McDougall de la Harvard testa în 1920
inteligenţa şoarecilor. Pentru aceasta a folosit un labirint, prin care
şoarecii trebuiau să treacă pentru a găsi hrana. În experiment se nota timpul
în care şoarecii reuşeau să ajungă la hrană. Spre uimirea lui, a constatat că
pe masură ce apăreau noi generaţii de şoricei, timpul mediu în care aceştia
ajungeau la hrană devenea tot mai mic, astfel încât generaţia a 20-a de şoareci
ajungea în medie la hrană de zece ori mai repede decât prima generaţie.
A fost ca şi cum o învăţătură a celor adulţi se transmitea la copii. McDougall
ştia, la fel ca noi toţi, că genetic nu se poate transmite învăţătura, decât
poate cel mult anumite instincte. De aceea, rezultatele sale au fost tratate cu
mult scepticism. Pentru a-l contra pe McDougall, o echipă de oameni de ştiinţă
din Edimburgh a duplicat experimentul, folosind exact acelaşi labirint ca şi
McDougall.
Rezultatele lor au fost şi mai uluitoare: prima generaţie de soareci a parcurs
labirintul aproximativ în acelaşi timp ca generaţia 20 a lui McDougall, iar
unii dintre şoricei au găsit drumul aproape imediat, mergând direct la ţintă.
În acest caz explicatiile genetice puteau fi eliminate din start şi la fel şi
alte explicaţii bazate pe urme de miros, feromoni, etc. Cu toate acestea, experienţa
şoriceilor de la Harvard a trecut oceanul, ajungând la cei din Anglia, fără să
existe nici o explicaţie fizică pentru aceasta.
Creatia Lumii de Edward Tabachini
Un al
doilea experiment a avut loc în 1952 pe insula Koshima, unde o specie de
maimuţe (Macaca Fuscata) a fost observată timp de 30 de ani. La un moment dat
cercetătorii au început să ofere maimuţelor fructe dulci, aruncate în nisip. La
maimuţe le plăceau foarte mult fructele, dar trebuiau să le mănânce acoperite
cu nisip, ceea ce era neplăcut pentru ele.
La un moment dat o femela de 18 luni, numita Imo, a descoperit că putea rezolva
problema spălând fructele într-o apă din apropiere. Imo i-a arătat aceasta
mamei ei. Totodată colegii ei de joacă au învăţat aceasta şi şi-au învăţat şi
familiile cum să facă. Oamenii de ştiinţă au asistat la felul în care din ce în
ce mai multe maimuţe au învăţat cum să spele fructele în apă.
Între 1952 şi 1958, toate maimuţele tinere din colonie au învăţat spălatul
fructelor. Doar unele dintre maimuţele adulte, care au imitat copii, au aplicat
şi ele acest lucru. Celelalte maimuţe adulte au continuat să mănânce fructele
pline de nisip.
Apoi ceva uimitor s-a întâmplat: de la un anumit număr de maimuţe care îşi
spălau fructele, brusc fenomenul a luat o amploare explozivă. Dacă dimineaţa
doar o parte din maimuţe foloseau această cunoaştere, seara aproape toate
maimuţele deja spălau fructele.
De asemenea alte colonii de maimuţe din alte insule, precum şi maimute de pe
continent, au început aproape imediat să-şi spele fructele. Nici în acest caz
nu a putut fi găsită o explicaţie convenţională cum cunoaşterea s-a răspândit
aşa de repede, trecând apa, fără să fi existat contacte directe între diversele
colonii de maimuţe.
Rupert Sheldrake, analizând aceste cazuri, a avansat ideea unor campuri morfice
(sau formatoare, generatoare), care aveau rolul de a menţine cunoaşterea
oricăror fenomene, nu doar din lumea vie, ci şi din cea minerală sau chiar
cuantică.
El a postulat că aceste campuri înregistrau într-un anumit fel toate
informaţiile despre diverse evenimente, iar apoi exercitau o influenţă
formatoare asupra tuturor fiinţelor sau obiectelor similare cu cele care au
generat evenimentele respective, astfel încât noile evenimente să se încadreze
oarecum în noul tipar.
Am putea să asemănăm aceste câmpuri morfice (CM) cu un fel de matriţe în care
este turnat metalul topit pentru ca să ia forma respectivă. O comparaţie şi mai
bună este cu pământul peste care plouă. Iniţial acesta este perfect plan, dar
apoi apa începe să sape mici şanţuri prin care se poate scurge mai repede.
Gradat aceste şanţuri se adâncesc şi din ce în ce mai multă apă curge pe acolo.
În comparaţia noastră, şanţurile
sunt noile câmpuri morfice create, care crează obişnuinţa ca lucrurile să se
petreacă predominant într-un anumit fel şi nu în altul. În linii mari, teoria
morfogenetică explică mult mai aprofundat şi extinde ceea ce noi numim
"obişnuinţă".
Din momentul postulării ei, teoria morfogenetică s-a dovedit imediat un
instrument excepţional.
Deja puteau fi explicate o serie întreagă de fenomene,
din cele mai diverse domenii. De exemplu, în psihologie aplicabilitatea a fost
imediată, şi de fapt TM s-a potrivit perfect cu alte descoperiri din acest
domeniu, cum ar fi teoria subconştientului colectiv a lui C.G. Jung.
În cercetările sale, Jung a descoperit anumite fenomene stranii, care nu puteau
fi explicate dacă nu ar exista un gen de conexiune între membrii aceleiaşi
specii. De exemplu, Jung a descoperit că unii eschimoşi aveau vise cu şerpi sau
păianjeni, deşi aceştia nu există în cercul polar şi nici nu existau alte surse
de unde să afle despre existenţa lor.
De fapt, nici eschimoşii în cauză nu ştiau cu ce visează, dar când desenau
imaginile respective, cineva putea recunoaşte imediat despre ce era vorba.
Astfel, Jung a postulat ideea unui subconştient colectiv la care fiecare membru
al speciei este mai mult sau mai puţin cuplat, şi prin intermediul căruia are
acces la o serie întreagă de cunoştinţe, arhetipuri şi obiceiuri. Acest
subconştient colectiv corespunde parţial câmpurilor morfice din teoria
morfogenetică.
Totodata au putut fi explicate performanţele sportivilor, care cresc în mod
vizibil de la o generaţie la alta, deşi structura biologica a omului este
oarecum constantă şi chiar în epoca modernă decade datorită alimentaţiei
nesănătoase, sedentarismului şi ruperii faţă de natură şi de ritmurile ei
normale.
Această creştere a performanţelor nu poate fi pusă doar pe seama
antrenamentului, fiindcă ea se manifestă încă de la vârste fragede, la care
copiii mici dau dovadă de performanţe mult mai bune decat cei din trecut. În
acelaşi fel in şcoli, programa şcolară devine din ce în ce mai încărcată şi
copiii asimilează din ce în ce mai multe cunoştinţe.
Dacă un copil, chiar de numai acum câţiva zeci de ani, ar trebui să înveţe în
ritmul unuia modern, foarte greu ar putea face faţă. În acest fel se explică
foarte simplu şi ceea ce face ca anumite şcoli "cu tradiţie" să
genereze mult mai uşor elevi cu rezultate excepţionale pe plan şcolar.
De fapt, această "tradiţie" este rezultatul unui câmp morfic
structurat în timp la acea şcoală şi care permite celor care se integrează în
el să dispună aproape imediat, deşi subconştient, de rezultatele înaintaşilor
săi.
Câmpurile morfice (sau morfogenetice) se manifestă şi la nivel de comunităţi
umane sau de ţări. Chiar între două ţări vecine pot exista unele diferente
morfice mari, care generează modele de comportament specifice. De exemplu
englezii sunt vestiţi pentru calmul lor, latinii pentru "sângele
fierbinte", francezii ca fiind romantici, japonezii ca fiind în general
mai corecţi şi muncitori, germanii mai rigizi şi atenţi la detalii, etc.
Aceste diferenţe crează ceea ce se numeşte "egregor" naţional, şi
care reprezintă o matrice formatoare pentru indivizii unui neam.
"Pacatul Originar : Ispita" .... il seduce pe Adam in fata Evei !
Între egregorul unui neam şi cultura şi tradiţia sa există o dependenţă
biunivocă: pe de-o parte tradiţia şi cultura fac să se structureze un egregor
specific, iar pe de altă parte acest egregor transmite prin câmpuri morfice
generaţiilor următoare obişnuinţa de a se încadra în aceaşi cultură, religie,
obiceiuri, etc.
Mulţi turişti sau emigranţi constată în mod direct aceste diferenţe de
obiceiuri, mentalităţi şi comportamente care sunt puse ( în mod simplist ) doar
pe seama culturii acelui popor, dar care de fapt sunt structurate de egregorul
specific naţiunii respective.
În domeniul biologiei, TM a
facut posibilă apariţia unor teorii şi descoperiri de ultimă oră, care ţin de
frontierele ştiinţei şi care, de fapt, au făcut să apară controversele foarte
aprinse pe marginea ei. Astfel, o fiinţă vie nu mai este doar un ansamblu
biologic, material, ci este cuplată la un câmp morfic mult mai general şi care
este de natură energetică, vibratorie.
Aici trebuie să fim bine înţeleşi: TM nu postulează direct existenţa
sufletului, ci ne referim la un câmp energetic transindividual, o obişnuinţă
colectivă în care se încadrează fiecare individ, atât fizic cât şi
psihic.
Sheldrake a constatat în mod corect că, pentru ca un câmp morfic să poată
acţiona, este necesar ca în organismul viu, încă de la nivel celular, să existe
structuri care recepţionează informaţiile respectivului câmp morfic. Totodată
este necesar să existe structuri emiţătoare, care din diverse acţiuni fizice să
influenţeze - in sensul structurării lor - diverse câmpuri morfice.
De fapt, conform descoperirilor din fizica cuantică, chiar particulele
subnucleare sunt supuse unor câmpuri morfice specifice, şi astfel interacţiunea
dintre materie şi energie se desfăşoară la orice scară din Creaţie.
*
Sheldrake chiar a avansat o
teorie şi mai surprinzătoare, şi anume faptul că ADN-ul uman nu este în mod
intrinsec depozitarul informaţiei structurante pentru o fiinţă, ci mai curând
un fel de antenă de emisie-recepţie pentru câmpul morfic înconjurător, care de
fapt depozitează această informaţie (detalii în Revoluţie în genetică ).
De exemplu, la ora actuală nu se poate explica genetic cum dintr-o celulă
sanguină poate apărea un organism complet, în loc să apară doar o colonie de
celule sanguine, şi dintr-o celulă musculară iaraşi apare un organism complet.
''Spirala" A.D.N. , acidul Dezoxiribonucleic
cu toate genurile de celule
specifice, şi nu doar o colonie de celule musculare.
Ştim că ADN-ul păstrează în fiecare celulă o informaţie genetică completă
pentru întregul organism, dar nu ştim cum sunt luate deciziile ca, de exemplu,
dintr-o celulă de un gen să se activeze genele necesare pentru ca ea să se
duplice în alta de un gen diferit, sau de acelaşi gen.
De ce într-un organism adult celulele musculare se vor divide tot în celule
musculare şi nu în neuroni, de exemplu? Totodată nu ştim ce face ca celulele să
ştie când au atins nivelul de diviziune necesar şi să nu se mai dividă aşa de
mult...
De exemplu, care sunt factorii care opresc dezvoltarea de creştere a celulelor
hepatice, oprind astfel ficatul să crească nemăsurat de mult? Este ca şi cum
celulele ar şti că ficatul a ajuns la dimensiunea şi forma lui corectă şi
atunci se generează doar o activitate de întreţinere la nivelul acestuia şi nu
una de creştere.
TM explică foarte simplu aceste aspecte stipulând faptul că informaţiile
structurale sunt înregistrate de fapt într-un camp morfic care acţioneaza
asupra tuturor proceselor biologice. ADN-ul devine astfel în special un
receptor (e drept, foarte complex) pentru câmpuri morfice care sunt mult mai
complexe şi care păstrează mult mai multă informaţie decât ar fi capabil doar
ADN-ul singur să o facă.Dacă o fiinţă vie ar fi o construcţie, am putea compara
ADN-ul cu executanţii simpli care lucrează la acea construcţie, iar câmpurile
morfice cu echipa formată de proiectanţi şi ingineri constructori.
În mod evident o asemenea teorie revoluţionară, care plasează centrul de
greutate al deciziilor într-un plan energetic, nu putea fi pe placul celor mai
multi savanţi, la fel cum multe dintre concluziile mecanicii cuantice rămân
pentru cei mai mulţi oameni ceva mai mult de domeniul paradoxurilor, decât ca
fenomene capabile să ne facă să ne revizuim integral concepţia asupra
Universului şi asupra propriei noastre vieţi.
O altă aplicaţie uimitoare a TM este în domeniul anumitor aspecte considerate
"paranormale", şi care ţin în special de influenţa gândirii şi a
emoţiilor asupra materiei. Prin TM multe dintre aceste fenomene pot fi
explicate chiar foarte uşor.
Ţinând cont că ADN-ul şi în general materia este şi un emiţător care poate
structura câmpuri morfice specifice, concluzia imediată este că o fiinţă vie
poate emite informaţii morfice (deci structurante, generatoare), care să
acţioneze asupra altor fiinte sau a materiei în general.
La ora actuală se ştie că cei care ţin plante şi le iubesc foarte mult, vorbesc
cu ele şi le mângaie, fac ca aceste plante să se dezvolte foarte frumos, parcă
percepând atmosfera favorabilă de care au parte. Puţini însă ştiu că aceste
diferenţe de dezvoltare pot fi obţinute şi de la distanţă, pur şi simplu
gândindu-ne cu iubire la planta sau la fiinţa respectivă.
Astfel, gândirea noastră structurează un câmp morfic benefic, care constituie
un tipar de dezvoltare armonioasă pentru acea fiinţă. În acest caz, efectele nu
mai pot fi explicate doar prin interactiuni de tip fizic, ci se necesită
introducerea unor interactiuni de ordin energetic, vibratoriu.
De fapt, efectele gândirii focalizate asupra materiei şi chiar a destinului
sunt foarte bine cunoscute încă din antichitate, în toate culturile lumii.
Există diverse proverbe foarte inspirate, de exemplu: "obişnuinţa este
cea de a doua natură" sau "dacă semeni o obişnuinţă, culegi un
destin".
O mare parte din ceea ce numim "destin" sau "soarta" este
de fapt un ansamblu de câmpuri morfice care ne ghidează într-un anumit fel.
Astfel, o fiinţă care se încadrează pe frecvenţa de rezonanţă a acestor
câmpuri, va avea tendinta să acţioneze predominant conform lor si deci să aibă o
direcţie specifică în viaţă.
Toate fiinţele geniale în schimb au avut calitatea de a şti, încă de la o
vârstă fragedă ceea ce îşi doresc în viaţă. Această pre-ştiinţă venea sub forma
unei idei sau imagini care se repeta predominant. De exemplu, un viitor
dansator de excepţie îşi dorea foarte mult să danseze pe scena şi se vedea mai mereu
în această postură.
Creatia Lumii .
Balet clasic, Moscova
Această gândire focalizată, a generat în timp un câmp morfic specific, care l-a
ajutat foarte mult pe acel om să devină ceea ce dorea, şi în acelaşi timp a
făcut ca şi alte câmpuri morfice secundare (unele generate de alte fiinţe umane)
să se supună acestui tipar, care era mult mai puternic.
Astfel, teoria morfogenetică validează în mod ştiinţific modalitatea prin care
comportamentele sau chiar gândurile noastre modelează "destinul",
prin câmpuri morfice specifice generate de către ele. De fapt, pur şi simplu
aceste comportamente fac să apară tiparele şi căile care au tendinţa de a fi
urmate şi mai departe, nu doar ca model de gândire ci şi ca realitate fizică.
Trebuie doar ca în dezvoltarea sa, CM să atingă o intensitate specifică, un gen
de "masă critică", pentru a-i permite să se manifeste concret în
planul fizic. Analogic este la fel cum într-o şcoală nu ajunge ca un singur
elev să fie genial pentru ca acea şcoală să fie de renume, ci este necesar ca
un anumit număr de elevi să aibă rezultate foarte bune, pentru ca acel CM
generat să fie suficient de puternic şi pentru viitorii elevi care vor învăţa
acolo.
Devine astfel posibil pentru o fiinţă umană să-şi transforme destinul în bine
chiar la un mod radical, dacă acţionează cu suficientă energie în sensul
modificării câmpurilor morfice mai vechi (care pot să-i fie defavorabile),
pentru a structura astfel câmpuri morfice noi, mai puternice, şi care să o
ghideze în direcţia dorită.
Mai există înca multe alte domenii de aplicare a teoriei morfogenetice, de
exemplu găsirea unor modalităţi de acţiune pentru a favoriza ceva nou şi mai
evoluat decât vechile forme, modele sau tipare, explicarea unor fenomene fizice
sau psihice în funcţie de contextul în care au loc, etc.
*
Deşi teoria morfogenetică este
încă în tinereţile sale, căile de cercetare şi rezultatele obţinute încă de pe
acum sunt excepţionale şi o fac să fie un instrument foarte preţios pentru toţi
cei capabili să îi pună în aplicare întregul potenţial.
Dupa aceasta expunere cred ca
intelegeti de ce este nevoie ca tot mai multe fiinte umane sa emita ganduri
pozitive si sa doreasca schimbarea planetara, tocmai pentru a se creea acea
,,masa critica", dupa care aceasta energie-gand ajunsa in campul morfic sa
poata transforma si alte fiinte umane si astfel schimbarea sa se concretizeze
in planul fizic.
Remember:
- Prietenia -
inseamna sa fii alaturi de prieteni si cand nu au
dreptate.
* * * *
**
Facerea lumii
Dumnezeu a
facut lumea din nimic in sase zile.
Ziua intaia
La inceput a facut Dumnezeu cerul si pamantul. Si pamantul era netocmit si gol.
Intuneric era deasupra adancului si Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra
apelor. Si a zis Dumnezeu: "Sa fie lumina!" Si a fost lumina. Si a
vazut Dumnezeu ca e buna lumina si a despartit Dumnezeu lumina de intuneric.
Lumina a numit-o Dumnezeu ziua, iar intunericul l-a numit noapte. Si a fost
seara si a fost dimineata: ziua intaia (Fac. 1, 1-5).
Ziua a doua
Si a zis
Dumnezeu: "Sa fie o tarie prin mijlocul apelor si sa se desparta ape de
ape!" Si a fost asa. A facut Dumnezeu taria si a despartit Dumnezeu apele
cele de sub tarie de apele cele de deasupra tariei. Taria a numit-o Dumnezeu
cer. Si a vazut Dumnezeu ca este bine. Si a fost seara si a fost dimineata:
ziua a doua (Fac. 1, 6-8).
Ziua a treia
Si a zis
Dumnezeu: "Sa se adune apele cele de sub cer la un loc si sa se arate
uscatul!" Si a fost asa. Si s-au adunat apele cele de sub cer la locurile
lor si s-a aratat uscatul. Uscatul l-a numit Dumnezeu pamint, iar adunarea
apelor a numit-o mari. Si a vazut Dumnezeu ca este bine.
Apoi a zis
Dumnezeu: "Sa dea pamantul din sine verdeata: iarba, cu samanta intr-insa,
dupa felul si asemanarea ei, si pomi roditori, care sa dea rod cu samanta in
sine, dupa fel, pe pamant!" Si a fost asa. Pamantul a dat din sine
verdeata: iarba, care face samanta dupa felul si dupa asemanarea ei, si pomi
roditori, cu samanta, dupa fel, pe pamant. Si a vazut Dumnezeu ca este bine. Si
a fost seara si a fost dimineata: ziua a treia (Fac. 1, 9-13).
Ziua a patra
Si a zis
Dumnezeu: "Sa fie luminatori pe taria cerului, ca sa lumineze pe pamant,
sa desparta ziua de noapte si sa fie semne ca sa deosebeasca anotimpurile,
zilele si anii, si sa slujeasca drept luminatori pe taria cerului, ca sa
lumineze pamantul". Si a fost asa.
A facut Dumnezeu cei doi luminatori mari: luminatorul cel mai mare pentru
carmuirea zilei si luminatorul cel mai mic pentru carmuirea noptii, si stelele.
Si le-a pus Dumnezeu pe taria cerului, ca sa lumineze pamantul, sa carmuiasca
ziua si noaptea si sa desparta lumina de intuneric. Si a vazut Dumnezeu ca este
bine. Si a fost seara si a fost dimineata: ziua a patra (Fac. 1, 14-19).
Ziua a cincea
Si apoi a zis
Dumnezeu: "Sa misune apele de vietati, fiinte cu viata in ele si pasari sa
zboare pe pamant, pe intinsul tariei cerului!" Si a fost asa. A facut
Dumnezeu animalele cele mari din ape si toate fiintele vii, care misuna in ape,
unde ele se prasesc dupa felul lor, si toate pasarile inaripate dupa felul lor.
Si a vazut Dumnezeu ca este bine. Si le-a binecuvantat Dumnezeu si a zis:
"Prasiti-va si va inmultiti si umpleti apele marilor si pasarile sa se
inmulteasca pe pamant!" Si a fost seara si a fost dimineata: ziua a cincea
(Fac. 1, 20-23).
Ziua a sasea
Apoi a zis
Dumnezeu: "Sa scoata pamantul fiinte vii, dupa felul lor: animale,
taratoare si fiare salbatice dupa felul lor". Si a fost asa. A facut
Dumnezeu fiarele salbatice dupa felul lor, si animalele domestice dupa felul
lor, si toate taratoarele pamantului dupa felul lor. Si a vazut Dumnezeu ca este
bine.
Si a zis
Dumnezeu: "Sa facem om dupa chipul si dupa asemanarea Noastra, ca sa
stapaneasca pestii marii, pasarile cerului, animalele domestice, toate
vietatile ce se tarasc pe pamant, si tot pamantul". Si a facut Dumnezeu pe
om dupa chipul Sau; a facut barbat si femeie. Si Dumnezeu i-a binecuvantat,
zicand: "Cresteti si va inmultiti si umpleti pamantul si-l supuneti".
Si a privit Dumnezeu toate cate facuse, si iata erau bune foarte. Si a fost
seara, si a fost dimineata: ziua a sasea (Fac. 1, 24-31).
Dumnezeu randuieste ziua de odihna
Asa s-au
facut cerul si pamantul si toata ostirea lor. Si a sfarsit Dumnezeu in ziua a
sasea lucrarea Sa, pe care a facut-o; iar in ziua a saptea S-a odihnit de toate
lucrurile Sale pe care le-a facut.
Si a binecuvantat Dumnezeu ziua a saptea si a sfintit-o, pentru ca
intr-insa S-a odihnit de toate lucrurile Sale pe care le-a facut si le-a pus in
randuiala (Fac. 2, 1-3).
Afara de lumea vazuta, Dumnezeu a mai facut o lume nevazuta, lumea
duhurilor nenumarate, care se numesc ingeri. Duhurile acestea la inceput erau
toate bune si fericite. Mai pe urma insa multe din ele au pacatuit, cazand in
mandrie, si au fost aruncate in iad. Acestea sunt duhurile rele sau diavolii.
Lumea aceasta nevazuta a fost facuta inaintea celei vazute, (Is. 14; Ps. 103;
Iuda 6; 2 Pt. 2).
Giovanni Battista Langetti
D i o g e n e
