QUO VADIS 8
D E G E A B A ! ?
Prea amanatul proces al Comunismului
Fiat justitia , ruat caelum !
Scenariul pesimist.
Invartesc cu o lingura stramba intr-o oala de lut afumata si ciobita pusa pe un foc aproape stins , o ciorba sleita si putina , din care gust numai eu insumi, ramanand mereu trist , dar , macar si pentru o clipa satisfacut !
*
Yalta (4-11 februarie1945 ) ne-a adus Comunismul cu CAER-ul si Pactul de la Warsovia iar Malta (2-3 decembrie 1989) , ne-a scapat de comunism si ne-a adus un alt cadou , la fel de nesperat : Democratia , cu Uniunea Europeana si NATO !
Ambele „ciorbe” preparate si servite de “aceiasi bucatari” straini Europei ; dar nici ea , fata cea batrana Europa , nu a avut apucaturi prea “virginale” !
*
E moral sa tot vorbim tare , steril si nesincer despre comunism , si aproape numai cu menajamente ori pe soptite , cand e vorba de Comunismul Criminal !?
Dece intarzie Marele Proces Moral al Comunismului si Comunistilor ?
Pentru gazul si petrolul celor ce-si tin mumia Comunismului in mausoleul din Piata Mare si nu degeaba botezata Rosie , da (!) rosie insa de sangele victimelor din toata lumea , bantuita de acest flagel paranoic si perfid al unei promise echitati , si apoi , al dreptatii rosii si strambe !
Acesta intarziere este o mare nedreptate , pentru eternitate o rusine si o pata pe constiinta omenirii.
Nu intelighentia franceza magistral zmintita la stanga trebuie sa stie adevarul despre comunismul din realitate , ci poporele lumii ce-si cauta inca drumul spre lumina !
*
Poporul nu citeste reviste scumpe si simandicoase , poporul are nevoie de un (alt) Nurenberg justitiar si limpede prin condamnarea morala a unei ideologii si a apologetilor ei , vii si morti ; ideologie care , a promis ambra si nectar , si apoi ne-a cufundat in saracie , frica , lacrimi si umilinte , pentru a le admira fortat Potemkinismele numite fabrici si uzine locuind slumsurile lor supra aglomerate si insalubre , batand din palme si trimitand scrisori de multumire dictatorului !
Neajunsurile temporare si inevitabile de dupa abolirea comunismului au adus o ciudata nostalgie a vremurilor cand toata lumea avea un serviciu cu un salariu de mizarie , magazinele alimentare erau goale ‚ daca „carteai” infundai puscaria , dar , totul se putea rezolva din furat – gest CICA secret foarte popular , avand o motivatie „aproape morala” in comunism !
Nu Comunismul si activistii lui au construit Dnipropetrovscul , Belomorskii (smerti) Kanal , Sputnikul , Portile de fier , Canalul Dunare-Marea Neagra sau Boulder Dam-ul si Assuanul , ci , geniul si creatativitatea intelectuala a popoarelor !
In comunism edificarea grandioasa (prin munca fortata) , urmarea un dublu scop : satisfacerea primitiva si megalomana a orgoliului politic pe de o parte , iar pe de alta , distrugerea criminala a unor clase si paturi sociale precum si a oricarei forme de opozitie. Utilitatea sociala a obiectivelor - zgomotos afisate de catre o propaganda asidua - era in fapt secundara !
Mitomania socio-politica era politica de stat !
Cele doua molime ale secolului al XX-lea , fascismul si comunismul , aparent eradicate , mocnesc latent prin fisurile iresponsabil neglijate ale societatilor post capitaliste si post comuniste din Europa si de prin lume.
Fenomenul violentelor de strada si de alta natura sunt un simptom al dezorientarii si ambiguitatilor ideologice situate la extreme , si necombatute , in numele democratiei.
In zilele noastre exista gherile de orientare comunista in America de Sud , organizati naziste de tineret in Rusia , neofascisti prin Italia si chiar Germania , deci miscari extremiste , de ambele orientari .
China de azi , practica “un fel de comunism original reformat , si demonstrativ” cu rezultate concrete fabuloase , ce pune pe ganduri economistii lumii printr-o concurenta aproape muta , zdrobitoare.
Poate „fenomenul economic chinez” este mult mai intresant in sine decat pericolul exportului de revolutie comunista printre vecinii sai asiatici , sau din lume . Acesta , ar trebui studiat , pentru a fi mai bine inteles si prognozat !
Gulagul
I. A. BURILOV
CORNELIU COPOSU , 1947
Procesul comunismului e posibil ca din poltronerie interesata si dispret pentru viata , sa nu se mai produca vreodata ! Atunci , sa nu va mirati ca sunteti priviti „voi esticii” cu suspiciune motivata , daca nu chiar si cu dispret , poate la fel de motivat !
Pentru morala si istorie insa , numarati si cinstiti cum se cuvine victimile Gulagurilor fostului bloc comunist si ale muncii fortate in detentia politica , fiindca nici-o realizare faraonica nu motiveaza crima in numele vreunei ideologii , a delictului de opinie sau diferentelor rasiale !
Este remarcabil exemplul poporului evreu care dupa razboi si-a cinstit cum se cuvine victimile nazismului si a contribuit efectiv la prinderea si judecarea vinovatilor. Insusiti-va acest exemplu unic , si eroic !
*
Darul Ruso-American pentru Europa Occidentala :
Europa Central-Estica , oare „un Cal Troian” !?
“Gelozia e durerea de a vedea pe altul posedând ce posedăm”.
Procesul Comunismului nu este o formalitate istorica sterila , un proces al fantomelor unei lumi depasite ireversibil , moral economic si temporal.
Sa nu fim naivi , felul in care ne-am raportat la comunism si ne-am debarasat de el , va fi evaluat si judecat corect de istoria civilizatiei .
Societatea civila a Europei Central-Estice avea datoria etica de a-si fi organizat propriile procese ale comunismului , documentate temeinic si in parte usurate de legi ale lustratiei , imediat si riguros aplicate in anii 90.
Corneliu Coposu in 1993.
(20 mai 1914 – 11 noiembrie1995)
Pentru credibilitate in fata Europei civilizate „lepadarea de satana” prin procese morale ale comunismului ar fi creat sentimentul de parteneriat ideologic sincer in apropierea de valorile Uniunii Europene si reformarea societatii ! Ca si denazificarea decomunizarea trebuia sa aiba si o baza concreta legislativa care sa aduca in prim plan personaliatatile reale si credibile fara trecut comunist - si nu in devalmasie cu fostii activisti.
Pastrarea unor ambiguitati in reformarea economica si a unor personaje cel putin suspecte din fosta nomeclatura comunista in structurile statale de dupa 1989 , a permis manipularea criminala a privatizarilor , invalidarea autoritatii de stat si jefuirea efectiva a proprietatilor statului din domeniile strategice.
Acest dezastru a fost „asistat pasiv” (?) - credem noi - de catre administratorii Uniunii Europene - sub pretextul respectarii „suveranitatii nostre nationale integrale” .
Miscarea de translatie a fostelor elemente din nomenclatura de partid si a serviciilor secrete de la puterea politica , la capatuire si insusirea puterii economice , a decredibilizat efectiv tarile din fostul bloc comunist.
Economiile tarilor fost socialiste activau relativ in concordanta cu nevoile globale si particulare ale blocului , sub conducerea CAER - Consiliul de Ajutor Economic Reciproc - creatie sovietica din 1949).
Fara indoiala primirea in U.E. a obligat la respectarea unor noi reguli , si reformarea profunda a societatilor din Est , reforme ce au impus in prima faza si unele restrangeri. Drumul spre prosperitate dupa 45 de ani de comunism nu este nici simplu si nici lipsit de sacrificii.
Faptul ca Americanii si Rusii (se pare ca) au exclus complect Europa de la preliminariile si tratativele incununate la Malta de semnarea unui nou tratat de impartire a lumii , in alte sfere de influenta , a dat (probabil) mana libera Europei Occidentale sa-si manipuleze profitabil noii veniti de la Rasarit , iesiti din sfera de influenta Sovietica si... „oferiti cadou”.
Iesirea din circuitul economiei planificate cu piete sigure asigurate prin CAER a dus la anemierea economiiilor estice , care-si vedeau astfel salvarea numai sub o noua umbrela economica : cea a Uniunii Europene.
Astfel tartativele de aderare la U.E. au inceput sub semnul unui vis frumos privind un profit revigorant de viitor , dar , cu indicatia prezenta de restrangere si chiar demolare partiala a economiilor nationale , adancind astfel o criza instalata inca de prin anii 80 .
Populatia Estului European spera mai intai la o schimbare economica pozitiva in timp rezonabil , si mult mai putin la o absorbtie relativ rapida intr-un nou conglomerat militar .
America nu a mai avut elanul postbelic generos al unui nou plan Marshall si pentru oropsita Europa Central-Estica , zisa Socialista !
Acel plan insa , ar fi impiedicat pescuitul in ape tulburi al profitorilor din Uniunea Europeana care au primit “conditionat si in rate” numai unele din tarile fostului bloc comunist , impunand trepte de accesibilitate la avantaje , adesea conditii cand fanteziste cand demolatoare economic si care au impins aceste tari la imprumuturi FMI , fabuloase !
Datoria Americii si Europei era ca dupa anul fatidic 1989 sa fi aplicat un plan de reforma si ajutor economic pentru Europa Central - Estica care in cativa ani , sa armonizeze legislativ si economic , si sa permita o aderare neconditionata si in bloc la Uniune , fara pierderea catastrofala de locuri de munca in Est , castigarea neloaiala de piete de desfacere si mana de lucru imoral de ieftina , pentru Occident !
Majoritatea „ economistilor socialisti ” - sub acest aspect , s-au dovedit niste imbecili incapabili de tratative si solutii , sau canalii bine mituite pentru participarea la demolarea economiilor nationale estice , in bloc ! ! !
Nu putem crede numai in presiunea implacabila si onerosa a substratului economic al Uniunii Eurpene , pentru o aderare paguboasa sub santaj !
Rusii si Americanii au convenit sa se sustina reciproc in politicile de interese regionale stabilind inclusiv limitele Aliantei Nord Atlantice , lasand mana libera unor aproape obscuri administrarori politici europeni - pentru preluarea economica , conditionata profitabil , a Europei Central-Estice.
In Europa Occidentala ( nu fara sincera amaraciune ) se vorbeste despre o antipatie Ruso-Americana privind forta economica si militara a Uniunii Europene - cert diminuabila prin preluarea in comunitate , a Europei Central - Estice.
Ca pe un - cal Troian - cadou nedorit , Uniunea Europeana si-a tratat insa noii venti cu superioritate , suspiciune , exigente inechitabile si neconcordante atat cu realitatile sociale cat si cu asteptarile populatiei din tarile estice.
Acest lucru a fost limpede inca de la debutul tratativelor de aderare la Uniune. Tratativele de aderare au fost un esec lamentatbil pentru Europa Central-Estica si faptul , este perfect vizibil.
Din Rasarit , nu aveam decat cateva personalitati din dizidenta anticomunista lasate nestingerit ca activeze politic dupa 1989 (Lech Walesa (*1943), si Vaclav Havel 1936-2011) , capabile sa se opuna eficient si punctual unei politici de „colonizare” economica si de colapsare a economiilor nationale . Rezultatele lor au fost , si sunt incurajatoare !
Singura tara care s-a mentinut pe cat posibil pe linia unei minime demnitati si independente fata de Uniunea Europeana ( in cadrul Uniunii) a fost si este Polonia.
*
Se pare ca azi , visul unei Uniuni Europene reintregita organic si politic cu Estul , in care prosperitatea , echitatea si democratia sa triumfe , aproape ca
s-a bagatelizat !
Aliantele militare cu Estul prin extinderea NATO se pare ca a fost un interes primordial pentru Occident , in rest , seamana mai mult cu „ recuperarea coloniilor ” („Honi soit qui mal y pense”) .
* *
Primirea Romaniei in NATO (2004) si Uniunea Europeana (2007) , sunt un progres politic cert ...si totusi...”inca pare ca o plimbare pe o gheata prea subtire” !
Marturisesc a nu fi un „Eurosceptic”, din contra , sunt un vechi entuziast al unei adeziuni quasi totale la valorile culturale si economice oneste si echitabile ale Uniunii Europene.
Romania post decembrista insa , nu s-a delimitatat practic si cert de un fel de comunism reformat , discursul politic despre democratie fiind un exercitiu vizibil demagogic. Analistii politici si economici ai U.E. nu au putut fi imbroboditi cu vorbe si jumatati de masura !
Vechea nomenclatura si membrii Securitatii au trecut la „ insusirea forte a puterii economice si politice ”. Uniunea Europeana nu ar fi avut niciodata naivitatea de a negocia neconditionat cu acestia (si aceasta , in defavoarea ghinionistului popor Roman). Nu este o speculatie ci o realitate trista dupa tratamentul (economie - desvoltare ) aplicat azi , Romaniei !
Un proces moral al comunismului si disparitia din viata publica (administrativ-politica) a unor fosti comunisti fruntasi , macar si numai pentru zece ani , ar fi fost privit ca un prim act de atasament sincer la valorile europene. Am sfidat insa disponibilitatea si inteligenta europenilor.
Dupa clarificarile ideologice si o reforma democratica reala a statului , altfel s-ar fi negociat , si , altfel ar fi aratat calitativ politica socio - economica Europeana aplicata Romaniei.
Dupa Polonezi , s-au trezit si Ungurii la demnitate ; ar fi de dorit sa se trezeasca si Romanii ! …Cu tot curajul , si sanse de succes !
Altfel, politica cedarilor mici si continue , ne va conduce la dezastru !
R e m e m b e r :
Teoria „suveranitatii limitate” inventata de catre Leonid Brejnev dupa invazia Cehoslovaciei din 20-21 ausust 1968 , credem ca nu mai poate fi adaptata „mild” si aplicata si in 2012 , in cadrul Uniunii Europene.
Gaetano Gandolfi (1734 – 1802) - Alexander and Diogene
D i o g e n e
Ciclul
A D D E N D A
____________________________________________________________
Vladimir Tismaneanu ,
„Vladimir Tismăneanu (n. 4 iulie 1951, Brașov), este un politolog român de origine evreiască, stabilit în Statele Unite. Este profesor de științe politice la Universitatea Maryland. În 2006 a fost președinte al Comisiei Prezidentiale de Analiză a Dictaturii Comuniste din România[1], iar din data de 11 aprilie 2007, presedintele Comisiei Prezidentiale Consultative pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania[2]. Specialist în teoria sistemelor politice, politici comparate, analiza ideologiilor și mișcărilor revolutionare din secolul al XX-lea.Tismăneanu este obiectul unei intense controverse în urma numirii sale în aprilie 2006 ca președinte al Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, comisie care a redactat raportul prezentat de Traian Băsescu în plenul Parlamentului României în data de 18 decembrie 2006.Vladimir Tismăneanu este fiul militanților comuniști Leonte Tismăneanu și Hermina Marcusohn[3],[4][5]. A urmat cursurile Liceului 24 (actualul Jean Monnet) din cartierul Primăverii, unde a fost coleg de clasa cu Nicu Ceaușescu și alți copii sau nepoți de nomenclaturiști (Răutu, Gheorghiu, Brucan, Onescu, Doicaru) [6].A absolvit Facultatea de Filosofie a Universității din București, specializarea Sociologie în anul 1974 ca șef de promoție. Lucrarea sa de licență este "Noua Stângă și Școala de la Frankfurt" (Editura Politică, 1976). Teza de doctorat (Universitatea București, 1980) are titlul "Revolutie și Rațiune Critică. Teoria politică a Școlii de la Frankfurt și radicalismul de stânga contemporan".Între 1974-1981, a lucrat ca sociolog în cadrul Laboratorului de Cercetări Sociologice Urbane din cadrul Institutului de Proiectări pentru Construcții Tipizate din București. A fost o scurtă perioadă lector al Comiteitului Central al UTC. A publicat în: Viața Studentească, Amfiteatru,Contemporanul,RevistadeFilosofie................................................................................................”
Din Vikipedia ,
„Fie ca urile să amorţească! Dar trebuie
să rămână amintirile, pentru ca atâtea
nenorociri, atâtea suferinţe să nu fie niciodată
pierdute pentru experienţa oamenilor!”
(Jules Michelet,
Istoria Revoluţiei Franceze)
Vezi si : UE - noul Soviet ? Lectura de Vladimir Bukovsky
