Un moment de maxima admiratie.
BRAVO !
BRAVO !
Cincisprezece iulie 2015 |
Nu
credeam ca parlamentul mai are astfel de membri.
DA e impresionant discursul si foarte CURAJOS ,dar, DE FRICA STRAINATATII
, el NU a fost prezerntat pe niciun post TV ,ca sa NU auda toata lumea !!
Ioan Munteanu, cel mai
cutremurator adevar spus de la Tribuna Parlamentului Romaniei, de la 1945
încoace: „Neam de neamul nostru n-a cunoscut vreodata atata violenta, dezmat si
nesupunere!”
Înainte de a citi acest document care ar trebui
să facă înconjurul Europei pentru radiografia completă a societăţii româneşti,
trebuie să vă spunem că deputatul Ioan Munteanu este singurul din Neamţ care,
fiind la putere cînd s-a votat tăierea pensiilor, a refuzat să dea acest vot. A
fost exclus, şi pentru verticalitatea sa, oamenii i-au dat buline albe şi l-au
ales din nou.
Ne-a surprins această săptămînă, cu această
declaraţie politică, unică pentru peisajul post-decembrist românesc.
„ E din ce în ce mai clar că nimic nu mai e ca
altădată. S-a schimbat vremea, dar s-au schimbat și vremurile. S-a cam terminat
cu cei șapte ani de acasă, cu respectul faţă de profesori sau faţă de
persoanele în vârstă. O nestăvilită bășcălie a luat locul bunului simţ și a
comportamentului civilizat. Lumea s-a întors pe dos, copiii își bat ori își
ucid părinţii, tineri netrebnici violează, apoi ucid cu bestialitate bătrâne
neputincioase, nu mai există onoare, cinste, muncă,generozitate, nimic din ceea
ce înseamnă valori morale și spirituale strămoșești.
Unde au dispărut cuminţenia românului și frica de
mânia lui Dumnezeu? Neam de neamul nostru n-a cunoscut vreodată atâta violenţă,
dezmăţ și nesupunere ca la acest început de mileniu. Sau, după cum spunea
Alexandru Vlahuţă într-o poezie de o surprinzătoare actualitate, publicată,
însă, în 1881): “vai, nenorocită ţară, rele zile-ai mai ajuns!” . Îngrijorător
este faptul că suntem conduși și de oameni de proastă calitate, de analfabeţi
(cu sau fără diplomă), de parveniţi și de mojici . Incultura, prostia și
obrăznicia au devenit criterii și atuuri de promovare. Grav e că aproape toţi
acești indivizi , considerând că li se cuvin posturile și că pot lua orice
hotărâre, trag după dânșii oameni de aceeași calitate îndoielnică. Așa se
explică paradoxul din multe instituţii bugetare în care mediocrii și
submediocrii ajung să facă legea și să reprezinte statul, obligându-i pe
adevăraţii specialiști să-și părăsească locurile de muncă . Acești indivizi,
aflaţi vremelnic în funcţii nemeritate, își fac loc în faţă dând din coate, le
place să fie băgaţi în seamă, să se vorbească și săse scrie despre ei. Sunt
nelipsiţi de la tot felul de sindrofii și ceremonii, de la evenimente mondene,
dar și de la slujbe, parastasuri și pomeniri. Se închină cu falsă smerenie la
icoane, în timp ce mintea le umblă la hoţii și șmecherii. Fac gesturi umanitare
de ochii lumii, dar de fapt nu cheltuiesc nici 0,1 % din ceea ce fură.
Trăiesc într-un lux deșănţat, risipesc fără măsură banii ușor câștigaţi, petrec
vacanţe în locuri exotice, adună averi peste averi și îi sfidează cu neobrăzare
pe cei care ar fi meritat să ajungă în locul lor, dar n-au făcut- o pentru că
le-a lipsit tupeul lor nerușinat.
Exemple de acest fel se întâlnesc la orice pas,
fără ca oamenii din jur să mai aibă vreo reacţie. Într-o lume în care scara
adevăratelor valori s-a răsturnat, nimeni nu se mai miră că X sau Y au ajuns
acolo unde au ajuns. Şi, mai ales, cum au ajuns.
”Ei sunt mari și tari, nu au nici rușine, nici
sfială //că-ntr-o zi urmașii le vor cere socoteală’’ ( tot Vlahuţă,
1881!).
În România va trebui să se ducă o luptă foarte grea cu această categorie
care a impus regulile junglei. Doar un lider respectat și autoritar, un
patriot, un român adevărat mai poate readuce ţara pe calea cea bună.
Îl vom găsi? Îl vom avea? Eu nu pot decât să
sper!”
