De pe Internet luate si-napoi la lume date !
O SCRISOARE CARE NU S-A PIERDUT
DAN
MIHĂESCU,
umoristul care a scris texte memorabile pentru
Toma Caragiu şi Tămara Buciuceanu Botez a lăsat o scrisoare de adio, înainte de
a pleca dintre noi, anul acesta,(25.01.2013).
SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE CARAGIALE
Stimate nene Iancule,
Ambetat de tristeţe şi turmentat de
scumpiri bezmetice, îţi compun această misivă tristă şi de adio, că ce mă
enervează când vine vorba despre opera matale, este gogoriţa că satira îşi
păstrează actualitatea, că personajele seamănă leit cu cele din zilele noastre,
poltroni,tembeli, pungaşi, mahalagii, hahalere, bagabonţi etc.
Să avem rezon, coane Iancule, tălică ai
scris pentru copii, scenarii de desene animate. Eşti mărunt, neicuşorule!
Ia hai, să te cocoşez cu niscaiva exemple.
Matale ştii cât ar costa acum o masă la
"Iunion"?
Şi câtă verzitură îi lipeşti pe frunte
manelistului minune, care ţine acuma locul lui I.D. Ionesco? Şi să te văd eu
dacă ai corajul să vii pe jos de la "Iunion" acasă, noaptea. Că te
dezbracă lotrii cu ranga. Heavy metal!
Dacă ai vedea cine-i acuşica în fruntea
bucatelor, te-ai închide la "Gambrinus" şi nu te-ai trezi din beţie
decât să te închini.
Suntem o ţară penală, meştere!
De la parlament la govern, toate
mangafalele cu foncţii sunt în libertate condiţionată. Nu ştii cum şi cât se
fură. Răcnesc gazetele de vuiesc Carpaţii! Şi toate oalele sparte le plăteşte
poporul acesta de coate-goale, care nu mai visează castele în Spania. Visează
căpşuni.
S-au înmulţit nesimţiţii şi proştii şi
vorba matale: "Cu prostia te poţi lupta, dar ea întotdeauna învinge!"
Zicea Nae Ipingescu: "Să nu mai
mănânce nimeni din sudoarea, bunioară, a unuia ca mine sau ca dumneata şi să
şază numai poporul la masă, că el e stăpân". Mai mult de jumătate din
popor e în mare mizerie şi tot atâta ar vrea să-şi lase ţara. O să zici că le
crapă obrazul aleşilor? Ei, aş!
Unde este Rica Venturiano cu al lui
"Angel radios"? E timpul cocotelor. Ziţa, Veta, Joiţica, Didina sau
Miţa Baston au fost sfintele-sfintelor. Paraşutele au acuşica golaveraj la
televizor. Să vezi chestii deochiate, nene Iancule! S-a uitat şi Bubico al meu
la o emisiune şi de atunci nu mai latră. Guiţă!
Domnul Goe e ticsit de droguri şi mamiţa
vorbeşte la telefon, la linia fierbinte. Conul Leonida şi soaţa şi-au depus
pensia la pubelă, de unde şi mănâncă, Tipătescu este Naşul mafiei judeţene,
Dandanache face tocşouri de seară, jupân Dumitrache zis "Titircă
Inimă-rea" e primar şi milostiveşte cu parcuri moca toate rubedeniile.
Se face Capitală până la matale la Ploieşti
, numa' borduri şi mijlocul rămâne aşa cu gropi, cu mahalale fără apă şi canal,
fără buleftrică.
Caţavencu combate la gazetă contra marilor
corupţi, el fiind curat, deoarece până şi banii lui au fost spălaţi. Ghiţă
Pristanda e finanţist acu', din negoţul cu maşini furate, alte fapte necurate
ca şi şpăgi nenumărate. Până şi frizerul Nae Girimea se minunează câtă prostime
s-a umplut de mătreaţă şi câţi politicieni de valută. O soţietate fără prinţipuri
morale şi cinste, care va să zică.
Madalin Voicu vorbeşte romanes, la
televizor, cu fraţii şi surorile lui, la care s-a dat dezlegare să belească
Europa. Fericiţi că au un de-al lor care îi înţelege, fiind apropiat de ei ca
nărav şi poftă de viaţă. În ţară, băieţii deştepţi la matrapazlâcuri au strâns
averi din care să se îndestuleze toate loazele lor, până la două mii paş'opt.
Se fac mafioţi unii pe ăilalţi şi mă jur pe cursul valutar că au dreptate toţi.
Dacă nici ei nu s-or şti între ei?...
Altminteri e "criză teribilă,
monşer". Dacă ai cunoaşte Parlamentul de acum i-ai dedica
"Năpasta", promisiunilor guvernului schiţa "1 aprilie",
Justiţiei "Lanţul slăbiciunilor", vieţii noastre politice -
"D-ale carnavalului", scrisoarea către FMI şi Consiliul Europei este
"Scrisoarea pierdută", iar viitorul nostru poate fi asemuit cu
"O noapte furtunoasă". Bravos naţiune! Egzistă nişte unii care
zice că suntem "Ţara lui Caragiale". Ei, aş! Moravurile de pe vremea
matale erau parfum.
Şi atunci, eu cu cine votez? Aceasta-i
întrebarea! Cică dă-i, Doamne, românului mintea de pe urmă şi pe urmă el
votează la fel. Într-un singur loc ai avut dreptate, nene Iancule. Atunci când
ai zis că românul s-a învăţat să aibă din toate câte nimic.
În fruntea soţietăţii s-au aburcat
mitocanii şi nu le poţi bate obrazul, întrucât (tot matale ne-ai învăţat)
mitocanul se naşte jignit. Încolo, frică ne e că ne-am născut în România
şi o să murim în Becalia!
Dar să fim optimişti, că dacă
nu murim o să fie şi mai rău!
Un
matze-fripte, coate-goale,
Ce-i
este dor de matale !...
* * * * * *
D i o g e n e