Sub semnul Minervei 13
diogenefiatluxsenior.wordpress.com
REVOLUTIILE II
Posted on ianuarie 1, 2013
C I C L U L : ” CUM VREM SA TRAIM ” ?!
COMUNISMUL APARE CA O IDEE GENEROASA DE ECHITATE , DREPTATE SI PROSPERITATE PE CARE VIATA INSA , A RESPINS-O !
Photo : Renee Politzer Nass. (prelucrat)
* * * *
COMUNISMUL RUSESC
Comunismul rusesc a fost farsa ideologica a secolului XX care a compromis definitiv teoria Marxist – Leninista a societatii echitabile , in care rolul conducator este detinut de catre clasa muncitoare sub conducerea Partidului Comunist.
How stuffing garbage under the carpet. ( part II )
_____________________________________________________________________
Rusia , una dintre tarile cu o imensa intindere – 17.075.200 Kmp si bogate resurse naturale , parte in Europa dar predominent in Asia (cinci sesimi) , intra in scena istoriei odata cu aparitia Slavilor de Rasarit la portile Europei Centrale.
In istorie , popoarele Asiatice au avut un mirj perpetuu al tinuturilor de la Soare-Apune !
Rusii de rand si multi , azi cam 143 de milioane , au crezut ce li s-a spus intotdeauna , si anume ca , bunastarea si propasirea lor ca popor , se va realiza numai atunci cand granitile Rusiei vor fi scaldate de « marile calde » ! Petru I , Cel Mare , ( 1672-1725 ) le-a lasat un testament care a devenit si « Biblia » expansionismului lor , lent , rabdator si perpetuu !
*
Comunismul , a schimbat pentru secolul al XX-lea viteza fireasca a dezvoltarii lente a Rusiei – pentru ei o dezvoltare neacceptata , dar , nici cu un progres cu tribut morbid de sacrificii umane – acute , sadice si sangerose , lansate impotriva criticilor noului sistem impus , nu s-au impacat !
Ceasul istoriei si civilizatiei Rusesti a mers mult mai lent decat cel al Europei desi , creatia ei inteligenta a tinut sensibil pasul cu cea europeana , pana la anul fatidic din istoria sa si a lumii , anul 1917 !
Ea va juca un rol istoric important mai cu seama in secolul al XX-lea cand prin revolutia din 26 octombrie 1917 (7 noiembrie) si castigarea celui de Al II-lea Razboi mondial alaturi de Natiunile Unite (9 mai 1945) , devine o importanta sursa de destabilizare a Europei si lumii prin “exportul de revolutie” si politica de forta .
Prin comunism , Rusia a facut un pas economic si militar inainte , ramanand totusi “la cativa pasi in urma fata de obiectivele internationaliste ” si expansioniste propuse.
„Patria Mamă te cheamă!”, statuia din Volgograd (fostul Stalingrad).
Rusia post sovietica isi joaca cu abilitate (marele) sansele politice pe piata resurselor energetice , in principal a gazelor naturale.
*
Incursiune istorica .
“Se cunosc puține detalii despre slavii de est înainte de secolul al IX-lea. Motivele principale sunt lipsa documentelor scrise (alfabetul chirilic a fost creat pe la anul 863 pentru popoarele slave) și relativa depărtare a teritoriilor locuite de slavii estici. Puținul care se cunoaște este datorat săpăturilor arheologice, mărturiilor călătorilor străini care au vizitat Rutenia și analizei comparative a limbilor slave.
“Istoria Rusiei începe cu istoria slavilor de răsărit, grupul etnic din care s-au născut mai târziu rușii, ucrainienii și belarușii. Primul stat al slavilor de răsărit, Rusia Kieveană, a adoptat creștinismul sub influența Imperiului Bizantin în 988, începând astfel sinteza dintre culturile slavă și bizantină, care avea să definească cultura rusă pentru următoarele șapte secole. Rusia Kieveană a dispărut până în cele din urmă ca stat, lăsând în urmă mai multe state aflate în competiție pentru dreptul de a se numi moștenitori ai culturii și poziției dominante. După secolul al XIII-lea, Marele Ducat al Moscovei a ajuns să domine fostul centru cultural și politic, Kievul. În secolul al XVIII-lea, Principatul Moscovei s-a transformat în Imperiul Rus, care se întindea din Polonia și până la Oceanul Pacific. Expansiunea către vest a imperiului i-a făcut pe conducătorii țării din ce în ce mai conștienți de marea lor rămânere în urmă și a distrus izolarea țăii în care au apărut primele etape ale cuceririlor. Regimurile care s-au succedat în secolul al XIX-lea au luat în seamă aceste presiuni printr-o combinație de reforme incomplete și represiune. Iobăgia din Rusia a fost abolită în 1861, dar eliberarea țăranilor a fost făcută în condiții nefavorabile pentru aceștia și a alimentat presiunile revoluționare. Între momentul eliberării iobagilor și cel al începerii primului război mondial din 1914, reformele lui Stolîpin, prima constituție rusă și alegerile pentru prima Dumă au adus schimbări importante în viața economică și politică a Rusiei, dar țarii nu au cedat puterile autocratice.
“Înfrângerile militare și lipsuile alimentare au declanșat Revoluția rusă din 1917, aducându-i la putere pe bolșevici, care în scurtă vreme aveau să se reboteze comuniști. Între 1922 și 1991, istoria Rusiei s-a confundat practic cu istoria Uniunii Sovietice. URSS-ul a fost un imperiu bazat pe ideologia comunistă, având aproximativ aceleași granițe cu cele ale Imperiului Rus, care pierise în 1917 odată cu ultimul țar, Nicolae al II-lea. Din acest moment în continuare, conducerea Uniunii Sovietice s-a bazat pe sistemul politic al unui singur partid, cel al comuniștilor, (noul nume al bolșevicilor din martie 1918). Până în cele din urmă, până la sfârșitul deceniului al nouălea al secolului trecut, cum slăbiciunea structurilor economice și politice a devenit acută, s-au petrecut schimbări în economie și clasa conducătoare a țării, care nu au fost salvate de aceste modificări, ci i-au grăbit URSS-ului dezintegrarea.” WIKIPEDIA.
* * *
COMUNISMUL RUSESC – BOLSEVISMUL
Rusia secolelor XIX si XX , nazuia cu ardoare spre modernitate si democratie.
Acest lucru a fost benefic ca idee , reprezentand aspiratiile de propasire ale Rusiei exprimate de intelectualitatea antiabsolutista si progresista , sensibila totodata si la revendicarile muncitorimii dar , fara a ingurgita neaparat teoria socio-economica marxista , ca pe un drog.
Revolutia Bolsevica a avut ca si contrareactie declansarea unui Razboi Civil si a unei anemice interventii externe. Deci , comunismului rusesc bolsevic nu i s-a opus o rezistenta eficace si la timp , nici interna si nici externa , cu consecinte istorice grave pentru omenire .
„Războiul Civil Rus s-a desfășurat între 1918 și 1923. După succesul Revoluției Ruse, noul guvern bolșevic al Rusiei a semnat pacea cu Germania la Brest-Litovsk, tratatul de pace fiind ratificat pe 6 martie 1918. Acest tratat de pace era singura opțiune, deoarece armata rusă era într-o stare haotică și de totală indisciplină atunci când Germania a atacat în februarie 1918, deși vechea armata țaristă fusese reorganizată în ianuarie ca “Armata Roșie a Muncitorilor și Țăranilor“.
Acest tratat a unit un număr de grupuri antibolșevice din Rusia sau din afara ei, sa acționeze împotriva noului regim.
De exemplu, Winston Churchill a declarat că bolșevismul trebuie “strâns de gât în leagăn”. (Wikipedia)
*
In practica sociala postrevolutionara teoria marxista cu supliment leninist a esuat intr-o dictatura absurda si sangeroasa care a defilat cu unele idei generoase , dar , s-a scufundat repede in extremismul terorist al luptei de clasa , al vanatorii de opozanti , si in obsesia grandilocventei si a grandorii !
*
Ambitia : desfiintarea concreta a proprietatii private , etatizarea tuturor mijloacelor de productie si distrugerea burgheziei.
Din martie 1918 Partidul bolsevicilor devine partid unic , sub denumirea de Partid Comunist al Uniunii Sovietice , partid in cadrul caruia se elaboreaza un amplu si ambitios plan de desvoltare al Rusiei.
“Constituția Sovietică din 1924 legitima unirea din 1922 a RSFS Ruse, RSS Ucrainiene, RSS Belaruse și RSFS Transcaucaziene pentru a forma Uniunea Sovietică.Constituția schimba de asemenea structura conducerii centrale. Constituția stabilea ca organ suprem al puterii în stat Comitetul Central Executiv între sesiunile Congreselor Sovietelor.
Sovietul naționalităților reprezenta interesele republicilor unionale. Prezidiumul Comitetului Central Executiv îndeplinea rolul unei președinții colective. Între sesiunile Comitetului Central Executiv, Prezidiumul superviza administrația guvernamentală. Comitetul Central Executiv alegea de asemenea Sovnarkomul, care era ramura executivă a puterii în stat”. (WIKIPEDIA)
*
Noua conducere atee bolsevica a Rusiei nu putea admite ca poporul sa mai aiba si alte repere morale sau alternative de speranta in viata , altele decat partidul comunist bolsevic si corifeii sai in frunte cu „marele” Lenin respectiv „marele”Stalin ! Astfel s-a trecut la un atac furibund asupra Bisericii Ortodoxe Ruse , „sursa de obscurantism” , prigonirea si intemnitarea preotilor , inchiderea manastirilor si daramarea neghioba a bisericilor. Orice rezistenta a fost lichidata sangeros.
Se instaureaza terorismul de stat sub forma dictaturii proletariatului , a luptei de clasa si a conceptiei Marxist Leniniste despre lume viata si societate , avand materialismul dialectic ca baza a gândirii filozofice .
Iosif Djugasvili Stalin , Vladimir Ilici Lenin , Mihail Ivanovici Kalinin , in 1919.
Noul program reformator al intergii Rusii era implementat in secvente (planuri) cincinale , a caror realizare si depasire devine sarcina fundamnetala a societatii , din pacate , in detrimentul unui nivel de trai pe masura efortului cerut prin constrangere.
“Denumirea de stahanovism vine de la minerul sovietic Alexei Grigorievici Stahanov care, în noaptea de 30 spre 31 august 1935, a depășit planul de muncă de peste 7 ori, extragând 102 tone de cărbune din mina Tentralnaia Irmino, față de norma obișnuită de 14 tone/schimb. De atunci propaganda comunistă l-a folosit drept exemplu. În istoria și iconografia sovietică , un stahanovist (стахановец) este cel care urmează exemplul lui Alexei Grigorievici Stahanov: angajarea la o muncă foarte grea, cu o înaltă eficiență la locul de muncă, depășirea cu mult a normei de producție.”
Asa a inceput in comunismul rusesc fortarea limitelor biologice ale intregii populatii facand posibila si utilizarea fara probleme de constiinta , a muncii fortate pana la epuizare-exterminare , in sistemul concentrationar GULAG !
Orice opozitie a fost redusa la tacere – fizic , sau izolata in lagare de munca fortata. Individualiatea dispare , devind chiar foarte periculoasa si , este inlocuita cu conceptul colectivist , colectivitatea (societatea) avand ca norme de conduita o unica ideologie , cea a Partidului Comunist. CEKA. ”Felix Dzerjinski Dzerzhinski este cel mai bine cunoscut pentru stabilirea și dezvoltarea forțelor de securitate sovietice de stat sub numele original CEKA (1917-1926). Mai târziu, el a fost un membru al guvernului sovietic, fiind în același timp șeful poliției secrete sovietice. CEKA a devenit notoriu pentru execuții sumare de tortură și de masă, efectuate în special în timpul Terorii Roșii și Războiul civil rus.”
Cel mai cunoscut intelectual Rus opozant al regimului Comunist Sovietic.
A.I. Soljenitin in anul 1953 in lagar.Aleksandr Isaievici Soljenițîn (n. 11 decembrie 1918, Kislovodsk, URSS, d. 3 august 2008, Moscova) a fost un romancier rus, dizident anticomunist, laureat al Premiului Nobel pentru literatură în anul 1970. Romanul de debut : “O zi din viata lui Ivan Denisovici”.
Din operele scriitorului publicate in Romania.
Căderea imperiului comunist sau cum să reîntemeiem Rusia, Ed. Rampa și ecranul 1991
Chestiunea rusă la sfîrșit de secol XX, Ed. Anastasia 1995
Arhipelagul Gulag, 3 vol, Editura Univers, 1998
Pavilionul Canceroșilor, Ed. Albatros + Ed.UniversalDalsi 1997, Ed. Univers 2009
O zi din viața lui Ivan Denisovici, Ed. Quintus 1991, Ed. Humanitas 2000
Rusia sub avalanșă, Ed. Humanitas 2000
Vițelul și stejarul, 2 vol, Ed. Humanitas, 2002
Ca bobul între pietrele de moară, Ed. Humanitas 2005
Două secole împreună. Evreii și rușii înainte de revoluție 1795-1917, 4 vol., Ed. Univers 2009
Primul cerc, 2 vol., Ed. Univers 2009
Iubește revoluția, Ed. Art 2009
Casa Matrionei. Incident la gara din Kocetovka, Ed. Univers 2010.
Soljenitin in anul 2006
* * * *
Are loc nationalizarea intregii averi economico-sociale si eliminarea fizica sau trimiterea in lagare a aristocratiei si burgheziei ; familia imperiala Rusa este asasinata pe 17 iulie 1918, în oraşul Ekaterinburg , unde ţarul Nicolae al II-lea şi familia sa au fost sechestraţi şi apoi ucişi la ordinul lui Lenin.
Tarul Nicolae al II-lea si familia Imperiala in anul 1911.
*
Disfunctionaliatile si dificultatile de aplicare in viata – mai ales in Rusia – a teoriei marxist leniniste si-a aratat destul de devreme neajunsurile , fapt ce adus la “unele concesii “de mare necesitate pentru evitarea unui fiasco economic si social imediat ! “Noua Politica economica : N.E.P. (‹ Novaia Ekonomiceskaia Politica) “, politică economică a statului sovietic promovată în perioada de tranziție de la capitalism la socialism. Adoptată, în 1921, de Congresul X al partidului comunist, N.E.P.-ul a înlocuit politica „comunismului de război” cu impozitul în natură și a permis crearea de mici întreprinderi, privatizarea comerțului interior, arendarea micilor întreprinderi industriale, atragerea capitalului străin, înfăptuirea reformei monetare (1922-1924), transformarea rublei în monedă convertibilă etc. La un an de la introducerea N.E.P.-ului, autoritățile au început lupta împotriva capitalismului privat, trecându-se la industrializarea socialistă a țării și la colectivizarea forțată a agriculturii. La începutul anilor ’30 Stalin a trecut la introducerea primului plan cincinal.
Sursa: DE (1993-2009)
Sursa: DE (1993-2009)
Paralel cu toate aceste silnicii se realizeaza totusi un avans industrial sustinut , mai cu seama in industria grea si producatoare de masini , extractiva , electrificare sustinuta cu punerea in valoare a energiei hidrochinetice ; dar , agricultura colectivista si cea intensiva de stat precum si industria usoara cu impact direct asupra calitatii vietii au esuat progresiv.
* *
Invatamantului i se acorda o deosebita importanta. Programele scolare sunt astfel alcatuite incat pe langa pregatirea teoretica de baza sa se faca si o indoctrinare ideologica comunista temeinica.
Universitatile deschid larg portile studentilor straini din toata lumea pentru studii superioare in toate dominiile. Pentru multi dintre acestia , anii de studii in URSS devin si ani de influenta ideologica comunista. Multi dintre ei au format la intoarcerea in tarile lor de origine , o veritabila coloana a V-a , sau au devenit agenti de influenta ai regimului comunist sovietic.
Universitatile deschid larg portile studentilor straini din toata lumea pentru studii superioare in toate dominiile. Pentru multi dintre acestia , anii de studii in URSS devin si ani de influenta ideologica comunista. Multi dintre ei au format la intoarcerea in tarile lor de origine , o veritabila coloana a V-a , sau au devenit agenti de influenta ai regimului comunist sovietic.
Universitatea Lomonosov din Moscova
Un loc de munca devine obligatoriu , statul impune si este atotputernic , initiativa particulara dispare ca si concept economic si social. Noul stat - patern numai pentru adepti - asigura locuinta , asistenta medicala gratuita , invatamant obligatoriu si gratuit , toate concediile platite , si odihna de refacere in statiuni balneo-climaterice de profil pentru clasa muncitoare.
Cel putin aparent , oferta este generoasa si acceptabila - daca lasi ca statul sa gandesca pentru tine si il lasi sa-ti controleze intreaga viata – atat la propriu cat si la figurat , devii beneficiar. Practic personalitatea “beneficiarului” dispare odata cu acceptarea “ofertei” !
Acestea era cadrul exercitului democratic in comunismul rusesc - cu aspect vadit paradoxal - : ” aparent frumos , dar absurd ” , deci fals .
Cu toate acele progrese , popularitatea comunismului s-a erodat progresiv si definitiv , din cauza nivelului de trai scazut si lipsit de “speranta de mai bine” , a corsetului ideologic dogmatic , al brutalitatii coercitiei , al propagandei desantate si a lipsei liberatii de exprimare si miscare neingradita in lume.
Comunismul rusesc si cel geaman de export , din Central – Estul European , nu a mai putut fi reformat in practica acesta devenid progresiv disfunctional si anacronic colapsand , politic social si economic , intre anii 1989 si 1991. Din cauza disfunctionalitatilor si discordantelor economice au fost incercari de reforma ale doctrinei care insa , au fost reprimate sub denumirea de combatere a “deviationismului de dreapta.”
Hidrocentrala de la Dniepropetrovsc.
S-a dovedit inca odata fara drept de tagada , ca reforma sociala trebuie sa aduca mai intai confortul psihic si fizic al individului si abia apoi , edificiile demonstrative si la vedere ale constructiei comuniste , vor fi fost acceptate.
Comunismul Rusesc precum si cel exportat de ei in cele patru zari , a fost si este inca , un experiment social dramatic , in curs , si de mari proportii.
China , este ultimul mare bastion comunist intr-un teritoriu intins pe 9,6 milioane de Kmp din Asia cu o populatie de 1,3 miliarde de locuitori si , cu un venit mediu (2011) de 5,413 US$ per capita. Rata cresterii economice a Chinei este echivalentul cresterii tuturor tarilor G 7.
Comunismul chinez sau Maoismul , este “o alta farsa” pare-se momentan benefica pentru ansamblul societatii chineze , in care ideologic se semnalizeaza puternic spre stanga dar in practica , acesta construieste un capitalism de stat viguros cu perspective economice ambitioase si , nu lipsit de alte si multiple consecinte mondiale…
R E F L E X I I . ( s a u , p a n s e u l t a r d i v ! )
_____________________________________________________________________
Si despre lucruri colosale precum afectarea modului de viata a peste 300 de milioane de oameni din Europa si pe durata a multe decenii , se poate vorbi limpede , in termeni simpli si pe scurt.
Teoretic macar , ce opunem comunismului !? Opunem logicul , rationalul si biologicul cu legile si limitele sale.
Nu vechimea unei teorii este invalidanta , ci logica ei . Marxism-Comunismul teoretic are o vechime de 164 de ani in timp ce teorema lui Thales din Milet are 2647 de ani. In istoria civilizatiei umane s-a conservat si transmis numai ce nu a sfidat logica lucrurilor , si , numai ce a usurat existenta fizica si psihica a speciei noastre !
*
Comunismul rusesc a avut din pacate o influenta remanenta cu nostalgii sau chiar sustinere din partea fostior lui admiratori sau activisti in toata lumea ; n-a fost din pacate aproape niciodata – inca , judecat cu logica stiintifica si moralitate , comunismul rusesc ramanand inca , un cartof prea fierbinte in palma !
Comunismul rusesc in care se inglobeaza si cel Central-Estic European , a cerut un tribut de sange si suferinta nemeritat , si care , nu e justificat s-au motivat prin “maretele lui realizari – cel mai adesea , mediocre raportate la dinamica civilizatiei” !
In mana unui grup dezorientat , sau INTERESAT , comunismul poate redeveni atractiv – in disperare de cauza . In mainile unui Mephisto modern , cutiuta fascinanta cu surprize ideologice otravite si pervertite : „libertate , dreptate , echitate , prosperitate , cultura , etc” ! „ poate duce la o noua varsare de sange – revolutionara chipurile si “legitima” ! (vezi cazurile : Coreea de Nord , China , Vietnam , Castro , Pol Pot , din trecut !)
Reconstructia Rusiei de la o conditie rurala feudala si un oras la inceputurile capitalismului , la o forta economica mondiala cu economie socialista – experiment nou , si mai ales , o forta militara incvincibila , a devenit telul de capatai al bolsevicilor , dupa anul 1917. Acesta a fost comunismul Sovietelor si sarcina “omului nou” , a omului sovietic – o alta plasmuire utopica !
O sarcina faraonica de realizat intr-o viata de om de catre om , chiar asa se si iluzionau, fiind cronic in criza de timp ! Astfel , timpul si spatiul trebuia contractat si viata reconsiderata cu dispret pentru firesc , numai pentru realizarea cu orice pret a unui obiectiv supradimensionat , utopic si… “maret” : Comunismul !
Efortul si sacrificiile materiale si umane au fost imense , pe masura obiectivelor , si in dispret aproape total pentru limitele biologice si pentru nivelul existential al popoarelor constranse la edificarea acelei societati comuniste (ideale !?) , in promisiunea unei vieti paradisiace la capatul eforturilor.
Acest comunism rusesc insa , nu se despartea de ambitiile imperiale anterioare si elaboreaza doctrina revolutiei proletare mondiale sub deviza „Proletari din toate tarile uniti-va !”de sorginte marxista , ca forma mai mult sau mai putin subtila de destabilizare si prabusire a Europei – si nu numai – deschizand calea Rusiei spre Vest.
Dupa al doilea razboi mondial Rusia Sovietica invingatoare “isi ia partea leului” din Europa Central-Rasariteana si-si exporta doctrina si sistemul economic falimentar.
Dar , isi exporta si metodele terorii de stat pentru desfiintaraea democratiilor din tarile ocupate si, instaurarea fortata a unor forme de guvernamant total aservite Moscovei .
In anii cinzeci inabuseste revolta anti comunista si antisovietica din Ungaria (1956) si apoi in anii saizeci , pentru mentinerea vasalitatii asa zisului „Lagar socialist” , Europa Central-Rasariteana , se nascoceste „Doctrina Brejnev – Teoria suveranitatii limitate” si , ataca demonstrativ ocupand militar Cehoslovacia reformista , in august 1968 !
Alegerea in 16 octombrie 1978 a unui Papa polonez , si tenetativa esuata de asasinat de la 13 mai 1981 de catre KGB , prin turcul Ali Agcea , a avut un rol insemnat in implementarea sperantei ca izbavirea de comunism nu e departe.
Primul semnal consistent de destabilizare a lagarului comunist vine din Polonia anilor optzeci prin constituirea Sindicatului liber „Solidaritatea” (30 august 1980) sustinut moral intre polonezi si de cuvintele providentiae ale Papei : „Nu va fie frica”!
Moscova realizeaza in sfarsit ca situatia politica si economica a sistemului initiat si guvernat de catre ea , trebuie imbunatatita si consolidata prin reforme , si ca mentinerea heghemoniei asupra Europei Central-Rasaritene a devenit o sarcina prea costisitoare.
Personajul providential si neasteptat prin finaliatate , este Mihail Gorbaciov (11 martie 1985) care aduce „transparenta si reforma” si care , fara voie insa , demoleaza intreagul edificiu al eroarii utopice a comunismului si artificialitatea Uniunii Sovietelor , care si dispare in anul 1991 dupa 74 de ani de existenta silnica si malefica.
Caderea comunismului incepe la 9 noiembrie 1989 cu demolarea „Zidului Berlinului”, fapt care se pare ca va precipita Summitul de la Malta din 2-3 decembrie 1989. Putem afirma ca momentul prabusirii comunismului incepe in 1989 pentru intreg Blocul comunist , cu aproape sase ani mai devreme decat termenul de 50 de ani (1995) stabilit la Yalta in 4 – 11 februarie 1945.
Anticiparea termenului cu cinci ani a fost facuta premeditat pentru evitarea organizarii unei opozitii democaratice apta sa inlocuiasca vechea nomenclatura si a ofiteriilor acoperiti de informatii omniprezenti in toate structurile administrative economice si sociale ale statului . Acestor elemente trebuia sa li se creeze conditiile favorabile translatiei de la puterea de partid si de stat , la puterea economica administrativa si politica a noilor regimuri democratice .
*
In Romania guvernamantul criptocomunist persista pina la anul 1996 , cand la conducerea statului se alege un prim personaj care n-a facut parte din activul profesionist de partid dar , este schimbat in 2004 cu un alt personaj provenit de aceasta data din activul conspirat al Securitatii.
* * *
Many forms of Government have been tried, and will be tried in this world of sin and woe. No one pretends that democracy is perfect or all-wise. Indeed, it has been said that democracy is the worst form of government except all those other forms that have been tried from time to time.
Hansard, November 11, 1947
Sir Winston Churchill, British politician (1874 – 1965)
Multe forme de Guvernamant au fost încercate, și vor fi incercate în această lume de păcat și vai.
Nimeni nu pretinde că democrația este a toate-înțelepta sau perfectă.
Într-adevăr, s-a spus că democrația este cea mai rea formă de guvernământ , cu excepția tuturor acelor alte forme , care au fost încercate din când în când.
Nimeni nu pretinde că democrația este a toate-înțelepta sau perfectă.
Într-adevăr, s-a spus că democrația este cea mai rea formă de guvernământ , cu excepția tuturor acelor alte forme , care au fost încercate din când în când.
* * * * *
ADDENDA
_____________________________________________________________________
MANIFESTUL PARTIDULUI COMUNIST
Scris: decembrie 1847 – ianuarie 1848 Publicat: februarie 1848 Sursa: K. Marx, F. Engels, Manifestul Partidului Comunist,
Editura Politică, 1962; K. Marx, F. Engels, Opere alese în două volume, ediţia a 3-a, vol. 1, Editura Politică, 1966, p. 5-42 Descărcare: doc, pdf, html Transcriere: Gabriel Artigue, septembrie 2002 Editare: octombrie 2002; Liviu Iacob, noiembrie 2004, noiembrie 2007
Cuprins Prefeţe la ediţiile în diferite limbi Prefaţă la ediţia germană din 1872 Prefaţă la ediţia rusă din 1882 Prefaţă la ediţia germană din 1883 Prefaţă la ediţia engleză din 1888 Prefaţă la ediţia germană din 1890 Prefaţă la ediţia poloneză din 1892 Prefaţă la ediţia italiană din 1893
I. Burghezi şi proletari
II. Proletari şi comunişti
III. Literatura socialistă şi comunistă
1. Socialismul reacţionar a) Socialismul feudal b) Socialismul mic-burghez c) Socialismul german sau „adevăratul” socialism 2. Socialismul conservator sau burghez 3. Socialismul şi comunismul critico-utopic
IV. Poziţia comuniştilor faţă de diferitele partide de opoziţie
Dicţionar politic: „Manifestul Partidului Comunist“
Prezenta traducere a fost întocmită în colectivul de redacţie al Editurii Politice după ediţia în limba germană, apărută în Editura în limbi străine, Moscova, 1945.
Textul „Manifestului Partidului Comunist“ este cel original apărut în 1848. S-a ţinut seama de notele şi completările făcute de Engels la ediţia engleză din 1888 şi de notele şi schimbările făcute de Engels la ediţia germană din 1890. De asemenea a fost inclusă şi prefaţa la ediţia rusă din 1882. (Nota Editurii Politice, 1962.)
„Manifestul Partidului Comunist“ este cel mai măreţ document-program al comunismului ştiinţific. „Această mică cărticică valorează cît volume întregi: în spiritul ei trăieşte şi se mişcă pînă în ziua de azi întregul proletariat organizat şi luptător al lumii civilizate“c) (Lenin). Scris de Karl Marx şi Friedrich Engels ca program al Ligii comuniştilor, „Manifestul Partidului Comunist“ a fost publicat pentru prima oară la Londra, în februarie 1848, în ediţie separată de 23 de pagini. În martie—iulie 1848 „Manifestul Partidului Comunist“ a apărut în organul de presă democrat al emigranţilor germani „Deutsche Londoner Zeitung“. Textul german a fost tipărit în acelaşi an, la Londra, sub formă de broşură separată de 30 de pagini, în care au fost corectate unele greşeli de tipar din prima ediţie şi îmbunătăţită punctuaţia. Acest text a fost folosit de către Marx şi Engels ca bază pentru ediţii autorizate ulterioare. În 1848 s-au făcut de asemenea traduceri ale „Manifestului“ într-o serie de limbi europene (franceză, poloneză, italiană, daneză, flamandă şi suedeză). În ediţiile din 1848 nu au fost menţionate numele autorilor; numele lor au fost indicate pentru prima oară în prefaţa scrisă de J. Harney în 1850, cu prilejul publicării primei traduceri engleze în organul de presă al cartiştilor, „Red Republican“.
Prima ediţie rusă a „Manifestului Partidului Comunist“ a apărut în 1869 la Geneva, în traducerea lui Bakunin, care într-o serie de locuri a denaturat conţinutul „Manifestului“. Lipsurile primei ediţii au fost înlăturate în ediţia apărută la Geneva în 1882, în traducerea lui Plehanov. Traducerea lui Plehanov a pus bazele răspîndirii largi a ideilor „Manifestului“ în Rusia. Acordînd o mare importanţă propagării marxismului în Rusia, Marx şi Engels au scris o prefaţă specială pentru această ediţie.
După moartea lui Marx au apărut o serie de ediţii ale „Manifestului“ revăzute de Engels; în 1883 — o ediţie germană cu o prefaţă a lui Engels; în 1888 — o ediţie engleză în traducerea lui Samuel Moore, fiind redactată de Engels şi însoţită de prefaţa şi notele făcute de el; în 1890 — o ediţie germană cu o nouă prefaţă a lui Engels; la aceasta din urmă Engels a scris de asemenea cîteva note. În 1885 s-a publicat în „Le Socialiste“ traducerea franceză a „Manifestului“ făcută de fiica lui Marx, Laura Lafargue, şi revăzută de Engels. Engels a scris prefaţa la ediţia poloneză din 1892 a „Manifestului“ şi la cea italiană din 1893.
În limba română „Manifestul Partidului Comunist“ a apărut pentru prima oară la Iaşi în 1892, în traducerea lui P. Muşoiu, din limba franceză, după textul cuprins în cartea lui Mermeix „La France socialiste“. Prefeţele au fost date după ediţia a patra germană, pe care autorul versiunii româneşti afirmă, în prefaţă, că le-a folosit la verificarea traducerii sale. În 1913 a apărut o nouă ediţie în limba română, în traducerea lui I. Sion, cu o introducere de dr. C. Racovski (Biblioteca „România muncitoare“) care cuprinde, pe lîngă prefeţele lui K. Marx şi F. Engels, şi prefeţele la ediţia rusă din 1882. În cea de-a treia ediţie, apărută în 1922, traducerea este semnată tot de I. Sion. Introducerea d-rului C. Racovski este înlocuită cu o precuvîntare a lui K. Kautsky (Biblioteca socialistă). (Nota Editurii Politice, 1966.)
