SUB SEMNUL MINERVEI 16
Savoarea vetusta a memorialisticii
sau tristeta amintirilor.
Sa ne fereasca Dumnezeu de memorialistii pseudo-amnezici
!
“Cine nu are o memorie
buna nu ar trebui sa se incurce cu minciuna”
Michel de Montaigne.
Din
nefericire conservarea si interpretarea memoriei istorice a oamenirii nu se
poate obtine prin mijloace infailibile , sa zicem ca un distilat in laborator
ci , numai prin apel la memoria si puritatea
constiintei umane !
Uneori
, se spune ca o imagine tine loc de multe pagini de explicatii. Este un adevar , dar , un adevar partial ,
trunchiat !
La persistència de la memòria - is a 1931 painting by artist
Salvador Dalí.
La fel
se intampla si cu fotografiile sau pelicula cinematografica care , sunt
arhivate dupa „greutatea specifica » a evenimentelor
, raportate insa la criteriile de
valoare si gandire ale arhivarului din epoca.
Aici insa
, este riscul grav al devalorizarii istoriei prin subiectivismul gandirii frivole sau , subiectivismul marsav interesat in deformarea sau ascundrea
adevarului.
Memorialistica
este un gen mult mai agreabil decat istoria care , se refera la evenimente cronologice
denudate de sentimentele si trairile emotionale ale observatorului si momentului.
Valorificarea memoriilor cuiva este mai putin sau mai mult ,“un dans pe sarma” pe care trebuie sa ni-l asumam , cu toate neajunsurile sale!
Memoriile
au savoarea subiectivismului de la perceptia in cliseu fotografic pana la
fabulatie , deaceea trebuie sa le acceptam
cu prudenta ca gen literar (istoric).
A citi memorii
inseamna a face o baie de cenusa, si este un bun exercitiu de autoincinerare. “Lucian Blaga , citat despre opinie”
Prea
multe personalitati autentice insa si-au scris ”jurnalele” si memoriile ca sa
le ignoram sau sa le criticam mostenirea.
Cu cata
emotie si candoare sau motiv de profunde refelexii citim memeorialistica lui Gala
Galaction sau I.Peltz si a atator altora ; avem scriitori memorialisti de mare
valoare - vezi lucrarea lui N. Manolescu.
Istoria scrisa de invingatori
si cea scrisa de invinsi.
Avers si revers !?
Avers si revers !?
in memoriam WATERLOO 18 iunie 1815
Si popoparele au simpatii si antipatii legate de personalitatea
conducatorului lor la un moment dat , si ma gandesc la antipatia Angliei fata
de Franta pe vremea lui Napoleon.
Avandu-l captivul lor , gazdele engleze i-ar fi preparat un sfarsit
fizic pe masura invidiei fata de
stralucitoarea Franta , ramanand in memoria istorica universala cu reputatia de
asasini ai Imparatului !
Dupa peste 150 de ani insa ,
„mitul” a fost se pare demontat de catre un stomatolog de neam neutru (suedez)
pasionat si de toxicologie si de personaliatatea lui Bonaparte !
Imparatul a fost otravit cu arsenic , dar nu de catre Sir Hudson
Lowe guvernatorul insulei , ci de catre
« un
compagnion” francez din anturajul sau !
Inca o bomba fumigena invaluie adevarul cel adevarat !
....”Când ştirea
morţii lui Napoleon a ajuns în Europa, lumea a răsuflat uşurată: omul care
dominase continentul timp de un sfert de secol se stinsese.
Napoleon pe patul de moarte. Pictura de Horace Vernet, 1826.
Este o
realitate faptul ca , martorii aceluias eveniment arareori “au inteles si vazut” aceleasi
lucruri. Se pare ca este un dat natural de perceptie care ne imparte in martori
observatori , si fabulatori uneori si
din pacate , credibili.
“Toata lumea se plange ca nu are memorie, dar nimeni nu se
vaita ca nu are logica” (Francois de La Rochefoucault)
!
Pozitia
observatorului fata de eveniment este esentiala. Dispozitia subiectiva a
martorului , varsta , sexul , profesia , pozitia sociala , etc. „fasoneaza psihologic evenimentul“. Acesta creaza o
imagine subiectiva - situata adeseori la cele doua extreme de perceptie - si ,
numai arareaori , reda realist tabloul evenimentului trait - in tusele sale naturale.
Adesea
memorialistica este si o cale lesniciosa de manipulare a cititorului facandu-l sa creda ca anumite evenimente si stari de lucruri au
fost cand infernale cand paradisiace , ascunzand din interes personal sau de
grup (social-politic) adevarul.
Modernitatea
ne-a adus in prim planul memorialistic , cu consecinte contradictorii ,
fotografia statica si apoi cinematiografica. Azi , fotografia si filmul
documentar fac mare cariera in jurnalism dar nu pot oricat ar fi de
„cronologice si veridice” , sa
inlocuiasca volumul de memorii in care evenimentele sunt surprinse de
observatorul cult , inteligent , de buna
credinta si apt pentru judecati de valoare .
O generoasa tema de cercetatre.
„Tema paralelei dintre mareşalul Ion Antonescu (1882-1946)
şi mareşalul finlandez Carl Gustav Mannerheim (1867-1951) este una dintre cele
mai seducătoare existente în discursul public de nuanţă istorică din România.
Multe clişee şi multe legende sunt amestecate aici – şi
toate alimentează sentimentul de regret al multor români că Antonescu a sfârşit
în faţa unui pluton de execuţie, la vârsta de 64 de ani, într-o vale arsă de
soarele unui început de vară, în timp ce Mannerheim a terminat Războiul al
II-lea Mondial ca erou naţional şi ca preşedinte al ţării sale (1944-1946) şi
avea să moară într-un luxos spital elveţian, în ianuarie 1951, la venerabila
vârstă de 84 de ani.
De ce această diferenţă, din moment ce –
cred unii dintre români – „cei doi au acţionat similar”? De fapt, aceasta e întrebarea: cât de
similar au acţionat cei doi lideri? Din acest punct de vedere, o analiză atentă
poate fisura unele clişee existente”. Adrian
Cioroianu.
Ce memoreaza istoria , cand e scrisa de
invingatori. Intinarea.
O incursiune in tragismul altui destin.
„Veţi
cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face liberi.“ Aceste cuvinte au fost
rostite de Isus în timp ce învăţa mulţimile aflate în templul din Ierusalim
(Ioan 8:32).
In
legatura cu actul istoric de la 23 august 1944 sunt pareri impartite ,
interpretarii evenimentului dandu-i-se cand
o conotatie otravita , ca act de tradare (a cui fata de cine !?) cand de desconsiderare
(externa) , mergandu-se pana la
nerecunoasterea statulului de tara beligeranta alaturi de Natiunile Unite ,
ci de... tara invinsa , precum in
1947 , la Conferinta de Pace de la Paris !
Romania
si poporul roman primeau un avertisment dur , prin executarea (asasinarea) la 1 iunie 1946 dupa un
simulacru judiciar organizat de pseudo-jutati - agenti sovietici , a fostului Sef al Statului Roman , Maresalul
Ion Antonescu , in postura nedreapta si umilitoare
de criminal de rasboi.
Desi avem marturia a insusi aceluia ce a
initiat si trait actul de la 23 august 1944 in persoana MS Regele Mihai I , veridic
consemnate in memoriile sale biografice , evolutia evenimentelor
rolul si soarta participantilor au fost deformate mai tarziu , ( in folosul unei
noi fractiuni politice comuniste alogene , promoscovite , ce apoi avea sa si uzurpe puterea la 6 martie 1945 ).
Interpretarea
partizana a faptelor a pus in sarcina Casei Regale acest tragic sfarsit
elaborat in fapt numai de Stalin si , pus
in opera de catre Partidul Comunist din Romania
- cu ajutorul agentului lor (fost ofiter , dezertor la rusi din Armata
Regala Romana) ex Locotenentul de
Cavalerie Emil Bodnaras (conspirativ ,
tovarasul Ceausu , agent NKVD , si reprezentant al comunistilor zisi romani
, (dar , niciunul etnic roman). Bodnaras insusi era ucrainean (Bodnarenco) dupa
tata si german dupa mama.
Maresalul Ion Antonescu si Regele Mihai pe frontul de Est
Personalitatea
morala si patriotica , valoarea umana si militara , cat si cea politica asumata de catre
ofiterului Ion Antonescu , fire demna , ferma dar perfect echilibrata , a fost terfelita de o mana de indivizi de
toate neamurile si culorile politice , denigratori care voiau sa-l scoata cand
legionar , cand antisenmit , rasist , cand anti-sovietic , cand sa-i foloseasca memoria ca lance impotriva
Casei Regale a Romaniei !
Observati si apreciati atitudinea omului Ion
Antonescu in fata plutonului de exectie ,
ce lectie de curaj si demnitate pentru viitorime !
Numai in acestea , este obiectivism istoric.
Au fost ani zbuciumati de comunism si nazism
, ani de ura dementiala si razboi cu manifestari subumane , crime absurde , si razbunari excesive.
Privitor la “antisemitismul”
lui Ion Antonescu , nu ma intereseaza parea evreilor interesati sau de rea
credinta , a militantilor comunisti sau
a celor manipulati si azi de
propaganda (sovietica) antiromaneasca.
Ma intereseaza insa , parerea evreului sincer
si dezinteresat , indurerat si umilit, sau
indoliat !
Actele de ostilitate ale evreilor partizani
sovietici din teritoriile administrate militar de cate trupele germane si
trupele romane de Jandarmi - aliate , au fost (aspru) pedepsite conform legilor
militare in timp de rasboi. Este foarte regretabil ca au existat cu adevarat ! Mais , la guerre , comme a la guerre !
"Maresalul însusi a fost executat de agentii Moscovei, ca
fascist.
Adevarul este ca Maresalul Antonescu este cel care a pus capat
miscarii fasciste din România, oprind toate activitatile teroriste al Garzii de
Fier din 1941 si suprimînd toate activitatile politice ale acestei organizatii.
Eu însumi, raspunzînd unei întrebari a lui Antonescu, la procesul
sau - montat de comunisti - am confirmat ca teroarea fascista de strada a fost
oprita în România la 21 ianuarie 1941, zi în care Maresalul a luat masuri
draconice pentru a face sa înceteze anarhia fascista (…) ïn timpul perioadei de
dominatie hitlerista în Europa, eu am fost în contact permanent cu Maresalul
Ion Antonescu, care a facut foarte mult bine pentru îndulcirea soartei evreilor
expusi persecutiilor rasiale naziste (…) Eu am fost martorul unor scene
emotionante de solidaritate si de ajutor între români si evrei, în momente de
grele încercari din timpul Imperiului Nazist din Europa.
Maresalul Antonescu a rezistat cu succes presiunilor naziste care
cereau masuri dure împotriva evreilor. El este cel care mi-a dat pasapoarte în
alb, pentru salvarea de teroarea nazista a evreilor din Ungaria, a caror viata
era în pericol!" ---------
Este
de-a dreptul bizar si profund daunator istoriei noastre lipsa unei analize
exhaustive cu despatirea apelor , privind personalitatea patriotica si
personalitatea politica a acestui fost sef de stat din vremuri grele ,
ostile , si fara optiuni.
Cazul
Antonescu nu se poate inchide cu sintagma „Un
sacrificat al istoriei” !
Decenii
de-a randul documentarul cinematografic al executiei , filmat la ordinul lui
Stalin, a fost dosit prin arhive. Testamentul politic al Maresalului Antonescu
desemeni dosit, prezentat apoi tendentios sau bagatelizat.
Maresalului
i se pot aduce unele reprosuri privind
erori legislative comise sub presiunile politice externe ale unei epoci demential rasiste , dar sub niciun motiv , pe aceia de criminal de rasboi !
Alianta
militara a Romaniei cu Germania (Nazista)
a fost „conjuncturala si fortata”,
vizand nu o alianta ideologica (Cruciada
impotriva Bolsevismului) ci, reintregirea
Romaniei a carui proces istoric incheiat la 1 decembrie 1918 , fusese grav incalcat prin Dictatul de la Viena (30 august 1940) si
ultimatumurile privind predarea Tinutului Hertei , a Bucovinei si Basarabiei catre URSS (28 iunie 1940).
Fara actul de la 23 august 1944 , transformam
tara intr-un teatru de razboi devastator si , pierdeam si Ardealul de Nord dupa incheierea
ostilitatilor.
Armata
Sovietica (Grupul Sud Ucrainean) aproape coplesitoare numeric , inainta
constant dupa ofensiva din aprilie 1944 fiind acum , deja pe teritoriul
Moldovei de dincoace de Prut.
Maresalul
Antonescu , la unele propuneri ale partidelor politice precum si a Casei Regale
, nu a consimtit la „iesirea” din rasboi
si ruperea aliantei cu Germania , ramanand fidel acelei aliante miliare
devenita acum distrugatoare , si , se auto-sacrifica politic si istoric (mai
mult din motive de onoare militara) , fiind - fortamente scos din jocul politic
- prin arestare la Palatul Regal.
Romania inceteaza alianta cu Germania si
trece in tabara fosta adversa a Natiunilor Unite, tot „fortat si conjunctural” vizand de acesta
data recuperarea Ardealului de Nord prin lupta , alaturi Armata Sovietica
devenita (fals) acum , aliata !
Constatam cu tristete , ca „ dupa razboi , multi
viteji ticalosi sau ignoranti se arata” ,
si ...memorialisti impartind in mod fals , raspunderile istorice !
In aceste conditii , grupusculul comunist
condus de Emil Bodnaras in contact ocult permanent cu Moscova , a avut o deloc
neglijabila inraurire negativa prin
atitudine si pretentii asupra echipei de consiliere politica a M.S.R. Mihai in
zilelele de 23 august si imediat dupa – impunand si pretinzand aproape explicit
nu numai in numele PCR ci si in numele Uniunii Sovietice , a carei agent era.
Occidentalii
(poltroni si nesinceri atunci , ca si acum) erau quasi inexistenti in
sustinerea Romaniei acum aliata , prin
despartirea de Axa si intrarea in stare de razboi cu Germania , alaturi de ei !
Rusii ,
desi deveniti aliati continuau pe frontul
din Moldova sa ia prizonieri din randurile Armatei Romane devenita necombatanta
si sa se comporte ca ocupanti.
Urmeaza o captivitate de aproape 2 ani - 20 de luni) ,
la Moscova , in mod ilegal si abuziv, la ordinul lui Stalin.
“Dupa ce a fost arestat la
23 august 1944, maresalul Ion Antonescu, împreuna cu o parte a colaboratorilor
sai (Mihai Antonescu, col. Mircea
Elefterescu, generalii Constantin Piky Vasiliu si Constantin Pantazi) a
fost preluat, dupa cum se stie, de o garda înarmata apartinând partidului
comunist si detinut într-o casa conspirativa a P.C.R.
De aici, la 31 august 1944, ei au fost preluati,
prin forta si intimidare, de catre comandamentul trupelor sovietice de ocupatie
si transportati în mod abuziv si cu totala ignorare a suveranitatii României,
pe teritoriul U.R.S.S. (documentul respectiv - raportul generalilor sovietici
R. Malinovski si I. Susaikov, adresate de la Bucuresti catre Stalin - a fost prima oara
publicat în România în revista Magazin istoric nr. 8/1990, fiind semnalat si
tradus de doamna Florentina Dolghin)”.
Este
dureros ca nu avem curajul si demnitatea de a ne recupera istoria adevarata
inainte de a fi uitata sau de a fi produs daune irecuparabile.
* * *
- La
granita de Vest , iredeteismul Ungariei era cumva evident si - partial -
contracarat. Linia fortificata cu
cazemate din Transilvania (1938-40) , denumita si “Carol al II-ea” , era destinata sa intarzie inaintarea rapida unui atac
al Ungariei pe teritoriul Transilvaniei pana la mobilizarea complecta a intregii
armatei romane si contraofensiva .
- Era Romania (s i n g u r a) pregatita militar si economic , sau avea vreun
motiv sa fie , pregatita impotriva unui atac ca al U R S S ?
„Cauza principală a nerecunoaşterii de către
Rusia Sovietică a unirii R.D. Moldoveneşti cu România considerăm că a fost una
de interes financiar. Recunoaşterea ar fi însemnat implicit înapoierea către
România a tezaurului ei naţional, dus în 1916 şi 1917 in Rusia. În acea
perioadă „…banii pentru Lenin erau nu atât un element al pieţei, complet
distrusă de bolşevici, cât o armă politică, un mijloc de atingere a scopurilor
comuniste”.
- Ce ar fi adus Romaniei rezistenta armata
fata de URSS in ultimatumul de la 28 iunie 1940 privind predarea Tinutului
Hertei , a Bucovinei si a Basarabiei !?
“Pe 28
iunie 1940, România a primit un ultimatum din partea Uniunii Sovietice, prin
care se cerea evacuarea administrației civile și a armatei române de pe
teritoriul dintre Prut și Nistru cunoscut ca Basarabia și din partea nordică a
regiunii Bucovina. În cazul în care retragerea nu s-ar fi făcut în termenul
impus de patru zile, România era amenințată cu războiul.[1]
Din
cauza presiunilor conjugate ruso-germane venite de la Moscova și de la Berlin,
administrația și armata române s-au retras pentru a evita războiul.
- Aceste evenimente s-au petrecut în context
geopolitic mai larg, în care prin pactul expansionist Ribbentrop-Molotov din 23
august 1939, Germania nazistă și Uniunea Sovietică își împărțiseră în mod
imperialist, sfere de influență teritorială în Europa Răsăriteană, după care tot în 1939
a început cel de-al Doilea Război Mondial prin atacarea Poloniei de către
Germania hitleristă, la 1 septembrie 1939”.
Propaganda profesionista a trecutului este inca la
datorie si dupa aproape 70 de ani . La fel de servila si ticaloasa acum ca si atunci,
fabricand
la comanda istorie falsificata pentru stergerea
raspunderilor istorice morale sau
juridice , ale unor decizii criminale
sau dezastruaoase ale comunistilor si comunismului , sau ,
pentru
o propaganda contraproductiva antimonarhista , stupida si ignobila!
*
( P O S T F
A T A )
___________________________________________________________
- Astfel
, pentru Romania incepea o lunga
vasalitate fata de URSS : „Lumina venea de la Rasarit – licenta poetica „culinara” de-a maestrului Sadoveanu , reciclat de “Democratia Populara” ! Asa ca , „Dazdravstvuiet”
!??
... Si ,
dupa anul 1958 - retragerea trupelor de ocupatie sovietica , urmata
de autoocupatia comunista , cu „lumina rosie sau... dupa 1985 , cam... mai de
loc !”
Noul
tablou : „marea constructie”, cu orice pret , indiferent de ratiune sau oportunitate , indiferent de jertfe sau
chiar in scop de exterminare , edificarea Socialismului si Comunismului in Romania , dupa
maretul exemplu al Uniunii Sovietice !
Acum ,”lumina vine” de la Apus ! Alt tablou : Romania membra a Uniunii
Europene .”Marea demolare” : de-a valma , fara sens , fara discernamant , fara
responsabili ! Oare , „Must be” !??
*
Ne-au mai ramas de indatorat si stranepotii , de daramat blocurile , de taiat toate padurile , de vandut tot terenul agricol strainilor ,
de mutat ramasitele de populatie cu scoala
si justitia cu tot - in spatiul Schengen
, pentru a putea spala la cur fara naveta , populatia neputincioasa din restul
Uniunii Europene , pentru...cativa euro ziua de lucru.
Sau , dupa inclinatii si culoare , indemnare si curaj , ceva de „apucat” ( furat ) , cu mana , cu ranga , cu pixul , „sau pixelul” !
* * *
Sau , dupa inclinatii si culoare , indemnare si curaj , ceva de „apucat” ( furat ) , cu mana , cu ranga , cu pixul , „sau pixelul” !
* * *
D i o g e n e
