A SUPRAVIETUI NU ESTE DESTUL

   
  Sub semnul Minervei 4.

                


     
                                                                                                                     

      

    

A  SUPRAVIETUI  NU  E  DESTUL .

Sa facem ceva util , inainte  de a fi multumiti cu supravietuirea.

Pentru un popor inteligent cu un ascutit simt al umorului dar , decazut  in patima  bascaliei nefiresti generalizate si perpetue , sta diferenta intre veselie si amaraciune . intre viata si sfarsit.

Sa fim prudenti in ironie , in folosirea cuvintelor si punerea la idoiala a proverbelor  privind conditia nostra ca popor.  Ceeace azi incepem sa luam in deradere , in istorie a insemnat insasi supravietuirea , scopul suprem ;  poate oare supravietuirea face obiectul unei ironii !?

Critica trebuie sa ne foloseasca numai noua , nu sa alimenteze motivele de dispret sau chiar batjocura alogenilor autohtoni , sau strainatatii.

Critica trebuie sa fie  inteligenta si ca un obiectiv de indreptare , nu un sport sau tic verbal.

Ironia este una din formele elegante ale criticii , este critica calduta  dar ,” goala „ de solutii .

La comunisti critica era o arma , in democratie critica este  o mistrie ziditoare , un remediu , un instrument chirurgical vindecator , si nu un pumnal .

Cine critica , si cum critica , se autodefineste si-si clarifica intentiile : ziditoare sau demolatoare . Critica oarba , fara balans inteligent cu solutuiile logice compensatoare , este un act de violenta gratuita si simplism intelectual.

Critica , este un act al ratiunii ziditoare nu al izbucnirii irationale , un act demolator.

Ironia gratuita , critica sine materia se confunda cu grobianismul la moda si ne indeparteaza de obligatia impovaratoare a solutiilor. Sa parasim autostrada bascaliei si s-o luam pieptis pe drumul anevios al rezolvarilor. Acesta este momentul istoric. Asistam in zilele noastre mai ales in politica , la un zel critic stupid si devastator pentru societate , folosit ca o maciuca in epoca de piatra impotriva membrilor altor triburi , chiar daca acestia au cele mai bune si curate intentii  pentru binele general. Astfel , interpelarea parlamentara apare mai degraba o zgandarire reciproca de orgolii , o harjoana de cele mai multe ori lipsita de sens si eleganta retorica , dar mai ales , lipsita de orice valoare constructiva in conditiile unor vremuri de mari incercari.

Din exterior , vin mesaje uluitoare despre o furtuna (oare programata?) in lumea financiar bancara , ca o lucrare metodica de disolutie a unitatii Europene si daca se poate  de ce nu , si cu un pic de razboi local , pina la urma profitabil  , si , probabil mondial.

Nu critica reciproca acerba si fara obiect propriuzis , ironia  sau  disperetul politic reciproc rezolva problemele grave ce avem si care inca se prefigureaza , ci concentrarea pe solutii  realiste gandite pe termen lung , valabile in orice formula guvernamentala !

Aici , este asternuta pe hartie o teama , o durere , poate a neputintei de a intelege si de a para o situatie . Criza „ r e d i v i v u s ” dupa cum se anunta , nu mai poate fi bascalizata si politizata linistitor, si nici trimisa in derizoriu cu ironie si inconstienta. Trebuie intampinata armat si competent , nu numai prin curbe de sacrificiu , generatoare de motivata agitatie de strada si  sindicala.

Pornind de la ideea cauzei si efectului ne intrebam cine se afla la capatul firelor animatoare ale marionetelor si care , urmareste probabil un scenariu malefic de minare a viitorului Uniunii Europeane. Pe cine deranjeaza civilizatia Europeana sau cine plateste politile defunctului razboi rece , castigat imparabil la puncte , nesangeros, nu  prin KO , de catre civilizatie ?!

Cine a pregatit si urmareste cu talent si viziune de maestru primul act al prabusirii Europei ? Sa fie vreun mujahedin , vreun ciolovec , vreo fratie intre ei iar „kalasnicovistii la vedere” se recomnda prin turban !? Imaginatie bolnava sau nu (!?) sau pur si simplu prabusirea se produce natural , implacabil , dupa un vechi scenariu al prabusirilor imperiale  si evident , nu numai din lacomia unora si prostia  altora.

Problema este cum si cand  reactionam reparator. 

Va reamintesc ca si noi romanii suntem o civilizatie europeana , din Europa , si ca ar cam trebui sa ne antrenam din timp pentru o cadere economica  posibila odata cu intregul sistem. Sa avem in vedere si un asemenea scenariu , devansandu-l cu solutii proprii prestabilite. S-a spus deschis de catre un expert al Bancii Nationale ca suntem in perspectiva unei inflatii galopante sau a razboiului . Tot mai des ramanem cu impresia ca jocurile sunt facute de catre banci si oligarhia financiara si ca in fapt suportam un scenariu artificial care trebuie sa regleze ceeace a ramas nereglat si dezechilibrat  intre fostele tabere , dupa caderea  comunismului  , nu si a comunistilor , „ pe perna de catifea ”  , din 1989.Orice om rational isi pune intrebarea daca dupa experientele istorice dramatice traite de intrega omenire in ultimul secol , dezastre de tot felul cauzate totusi  de noi insine , nu am dobandit inca experienta istorica si practica de a le preveni sau , macar de a atenua efectele negative si de a evita pierderile de vieti omenesti? Ne scaldam in mistere din voluptate perversa sau din crasa ignoranta : am convingerea ca si alt cineva decat Serviciile secrete stiu raspunsul , si solutia ! Se doreste oare ca deznodamantul sa vina prin fortarea limitelor suportabilitatii , eruptiv , din partea maselor  nemultumite (!?) , cum si cine va fi atunci beneficiarul unei situatii scapate de sub control , a unei noi revolutii ? Cine induce o asemenea fortare si cu ce profit  ?

In vremuri grele se uzeza de vechile tertipuri ale supapei de presiune sociala adica  a fabricarii tapilor ispasitori. Gasirea de vinovati fara vina , pe care la indemnul  subtil al agitatorilor se varsa mania populara ; autorii raului raman in umbra stapani pe situatie si la adapost ; poporul se „racoreste” si situatia se calmeaza. Vezi reactia bulgara antitiganeasca !

                                                                                                                                            

In conditiile crizei actuale supapa de presiune sociala se deschide pe romanii prezenti  in numar neasteptat de mare ca „ gast arbeiteri ” de prin toate tarile Europei si , prin  mediatizarea exagerata (poate) a infractionalitatii acestora. Suntem portretizati rasial ca fiind tigani colorati sau nu , brute cu porniri criminale , hoti universali de la buzunare la ranga si  computer ,  cersetori din vocatie si negustori sexuali , de ambe sexe. Etnonimul „ R o m ” care mai nou inlocuieste pe cel de „ T i g a n „ este tendentios asimilat celui de Roman. Etnonimul de Tigan este mai nou considerat peiorativ si nerecomandat chiar si de catre Dictionarul explicativ al limbii romane (DEX). Indiscutabil ca  „ isparavile ” compatriotilor nostri din strainatate au atras atentia autoritatilor iar identificarea autorilor s-a facut dupa acte cand le-au avut , sau dupa  s p u s a , stiut fiind  faptul ca , tiganii sunt singurii  „ patrioti ” carora  in strainatate nu le este jena sa spuna ca sunt R r o m a n i  !

Este foarte interesant de stiut daca autoritatile romane sunt multumite sau indiferente fata   de rezultatele demersurilor de pe langa cele franceze , italiene , spaniole , etc , in problema emigratiei noastre si a infractionalitatii acesteia.

Ar fi deasemeni interesant de stiut ce pozitie de principiu am adoptat si de ce aceasta nu concorda si cu opinia interlocutorilor nostri straini. De cativa ani buni oficialitatile romane sunt imune la atentionarile si criticile europene privind proportiile migratiei  fortei de munca si a Romilor. Este vadita neasumarea vreunei raspunderi politice interne , privind controlul emigratiei  indiferent de culoare . In schimb , criticam cu vehementa vocala  (si nerusinare) Occidentul , ca nu ne inghit  somerii si Tiganii !  Cele doua tari „bleu” din harta Uniunii sunt ultimile intrate si posibil , in caz de persistenta a inactiunii in problemele sensibile , primele excluse din comunitatea europeana. Situatia Greciei este un semnal ca U.E. se clatina si ia in calcul reduceri de membri  , cu toata aparenta bunavionta fata de acesta tara.

*

Ducem o politica externa qusi sinucigasa si una interna similara , bratele utile ,  inteligenta si tinerii parasesc tara , iar noi  si responsabilii.... criticam si iar criticam fara a formula solutii realiste si imediate. „Batem apa-n piua”  pe la show-urile televizate , si , situatia se deterioreaza pe zi ce trece .

QUO VADIS DOMINE ?

                                                                                                          Diogene.