diogenefiatluxsenior
“Niciodată nu trebuie să disperăm !
Toate situaţiile omeneşti se schimbă
fără încetare şi se refac pe temeiuri
nemaigândite.”
Francesco Orestano , 1873-1945
__________________________________
A SUPRAVIETUI NU E DESTUL
În nefericire omul se salveaza prin speranta – gandirea greaca antica.
Sa facem ceva util , inainte de a fi multumiti cu supravietuirea.
Pentru un popor inteligent cu un ascutit simt al umorului dar , decazut in patima bascaliei nefiresti generalizate si perpetue , sta diferenta intre veselie si amaraciune . intre viata si sfarsit. Sa fim prudenti in ironie , in folosirea cuvintelor si punerea la idoiala a proverbelor privind conditia nostra ca popor. Ceeace azi incepem sa luam in deradere , in istorie a insemnat insasi supravietuirea , scopul suprem ; poate oare supravietuirea face obiectul unei ironii !?
Critica trebuie sa ne foloseasca numai noua , nu sa alimenteze motivele de dispret sau chiar batjocura a alogenilor autohtoni , sau strainatatii.
Critica trebuie sa fie inteligenta si ca un obiectiv de indreptare , nu un sport sau tic verbal.
Ironia este una din formele elegante ale criticii , este critica calduta dar ,” goala „ de solutii .
La comunisti critica era o arma , in democratie critica este o mistrie ziditoare , un remediu , un instrument chirurgical vindecator , si nu un pumnal .
Cine critica , si cum critica , se autodefineste si-si clarifica intentiile : ziditoare sau demolatoare . Critica oarba , fara balans inteligent cu solutuiile logice compensatoare , este un act de violenta gratuita si simplism intelectual.
Critica , este un act al ratiunii ziditoare nu al izbucnirii irationale , un act demolator.
Ironia gratuita , critica sine materia se confunda cu grobianismul la moda si ne indeparteaza de obligatia impovaratoare a solutiilor.
Sa parasim autostrada bascaliei si s-o luam pieptis pe drumul anevios al rezolvarilor. Acesta este momentul istoric. Asistam in zilele noastre mai ales in politica , la un zel critic stupid si devastator pentru societate , folosit ca o maciuca in epoca de piatra impotriva membrilor altor triburi , chiar daca acestia au cele mai bune si curate intentii pentru binele general. Astfel , interpelarea parlamentara apare mai degraba o zgandarire reciproca de orgolii , o harjoana de cele mai multe ori lipsita de sens si eleganta retorica , dar mai ales , lipsita de orice valoare constructiva in conditiile unor vremuri de mari incercari.
Din exterior , vin mesaje uluitoare despre o furtuna (oare programata?) in lumea financiar bancara , ca o lucrare metodica de disolutie a unitatii Europene si daca se poate de ce nu , si cu un pic de razboi local , pina la urma profitabil , si , probabil mondial.
Nu critica reciproca acerba si fara obiect propriuzis , ironia sau disperetul politic reciproc rezolva problemele grave ce avem si care inca se prefigureaza , ci concentrarea pe solutii realiste gandite pe termen lung , valabile in orice formula guvernamentala !
Aici , este asternuta pe hartie o teama , o durere , poate a neputintei de a intelege si de a para o situatie . Criza „ r e d i v i v u s ” dupa cum se anunta , nu mai poate fi bascalizata si politizata linistitor, si nici trimisa in derizoriu cu ironie si inconstienta. Trebuie intampinata armat si competent , nu numai prin curbe de sacrificiu , generatoare de motivata agitatie de strada si sindicala.
Pornind de la ideea cauzei si efectului ne intrebam cine se afla la capatul firelor animatoare ale marionetelor si care , urmareste probabil un scenariu malefic de minare a viitorului Uniunii Europeane. Pe cine deranjeaza civilizatia Europeana sau cine plateste politile defunctului razboi rece , castigat imparabil la puncte , nesangeros, nu prin KO , de catre civilizatie ?!
Cine a pregatit si urmareste cu talent si viziune de maestru primul act al prabusirii Europei ? Sa fie vreun mujahedin , vreun ciolovec , vreo fratie intre ei iar „kalasnicovistii la vedere” se recomnda prin turban !? Imaginatie bolnava sau nu (!?) sau pur si simplu prabusirea se produce natural , implacabil , dupa un vechi scenariu al prabusirilor imperiale si evident , nu numai din lacomia unora si prostia altora.
Problema este cum si cand reactionam reparator.
*
Dimitrie Serafim , Portret de batran.
D i o g e n e
No comments:
Post a Comment